21 septembrie - Ziua Internaţională a Păcii!

Adrian Păunescu - Să fie pace în lume !
Sa fie pâine pe masa
Si toti ai casei acasa
Si grâu-n brazda sa iasa
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt.

Si ale lumii guverne
Sa stie bine-a discerne,
Nevoia vietii eterne,
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt.

Sa fie-o blânda lumina,
Si nu rachete-n gradina,
Doar vesti frumoase sa vina,
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt.

Ca focul rau sa nu arda,
Cât viata-n noi nu e moarta,
Sa stam cu totii de garda
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt.

Sub zbuciumatele astre,
Destul cu-atâtea dezastre,
O cer durerile noastre,
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt.

Destul cu traiul de câine,
Spre dezvoltare Si pâine
Si pentru ziua de mâine
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt.

De-o pace dreapta mi-e sete,
Plenara-ntregii planete,
A hotarât ce se vede,
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt.

Ministrii lumii sa n-asculte
De interese oculte,
Ci de vointele multe,
Sa fie pace, pace, pace pe Pamânt!

Independenţă...Viaţă...Sărbătoare...

27 august - Ziua Independenţei Republicii Moldova.

Maria Drăgan - cînd sunt adevăraţi, cântăreţii nu au moarte.

Maria Drăgan s-a născut la 23 iulie 1947 în satul Bălăureşti, raionul Nisporeni în familia lui Anastasie şi Alexandrei Drăgan. Este al patrulea copil în familie. După terminarea studiilor de la Şcoala de muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău devine solistă a Ansamblului de estradă al Filarmonicii de Stat din Chişinău. Apoi s-a manifestat ca vocalistă de estradă în cadrul Orchestrelor de muzică populară „Mugurel” (1974-1975) şi „Lăutarii” şi în cadrul formaţiei „Bucuria”. A cântat la restaurantul „Beciul vechi” din Chişinău şi la Palatul Sindicatelor din Chişinău.
S-a stins prematur din viaţă în satul natal la vârsta de 39 de ani la 6 ocombrie 1986. Mumele Mariei Drăgan a fost înveşnicit în denumirea străzilor ce îi poartă numele în or. Chişinău şi în Nisporeni. Deasemenea, cu onoare şi mîndrie îi veşnicim numele, noi, filială a Bibliotecii Municipale «B.P. Hasdeu»
Repertoriu :
Maria Drăgan şi-a format repertoriul cu cântece culese din diferite zone ale Moldovei.
1.Hop, lele, hop
2.Leliţă Ioană
3.Foaie verde bob năut (cântec lăutăresc)
4.Vino, bade, vino!
5.Bine îi la şezătoare (Toarce, lele, toarce)
6.Cioca-boca la fereastră
7.Vai, sărmana turturică
8.De s-ar afla cineva (doină)
9.Cine nu-i de veselie

Râsul tău subţire...şi cuvîntul "mamă"...

Copilul
Olga Vrabie

Cum mă doare gîndul să te văd odată -
Mîinile-ţi intinse vesel, fără teamă...
Rîsul tău subţire... şi cuvăntul ,,mamă,,...
O,să fim alături iarăşi ziua toată!

Să te iau de mină,să pornim cuminte,
Pe-o cărare verde,prin grădina mare.
Să-ţi arăt cum zboară păsările-n soare,
Să-ţi arăt cum rîde pajiştea fierbinte.

Peste haina-i albă,nouă,fără pată,
Cum şi-a pus beteala de albine merii!
Şi-am s-ascund departe ,ca să nu te sperii,
Inima-mi strivită şi nevindecată.

Cu obrajii rumeni şi cu frunze-n păr,
Ai s-adormi:atîta — mic, la mine-n poală.
O să vie pacea tristă şi domoală
Şi-am să stau în umbră florilor de măr.

Iar căpşorul galbăn, dat uşor pe spate,
Legănînd să-l razimi, lin, cu mîna-mi dreaptă
Şi atunci să stingă sara inteleaptă,
Cu aripa-i largă,dorurile-mi toate.

Batista

Liviu Deleanu

Nicuşor e mic
Şi are
Numai două buzunare
Şi-i deprins să ţina-n ele
Toate cele.

Ţine-n ele cutioare,
Pietricele, bumbi, mosoare,
hirtiuţe colorate,
Ba şi altele de toate,
De te miri cum le îndoapă -
Şi nu crapă...

Ce să vă mai spun de el?
Cred că n-ar strica
Defe,
Dacă Nicu ar avea
Încă un buzunărel:
C-are multe-n buzunare,
numai... o batistă n-are!

Zăpăcilă
Liviu Deleanu
Am un frate ciufulit
Şi grozav de zăpăcit:

Dimineaţa, cînd se scoală, pîn se-ncalţal,pîn se spală,
Pîn se-mbracă,pe-apucate,
Mai întîi şi întîi de toate
Se suceşte,
Se-nvîrteşte,
Toată casa răscoleşte
Şi-şi tot cată
Ba o gheată,
Ba cămaşa aruncată,
Ba săpunul,
Ba colţunul,
Că-şi găseşte numai unul,
Ba ştergarul,
Ba fularul,
Ba chear şi abecedarul...

Şi le cată înciudat
Şi sub masă,şi sub pat,
Şi-n dulap ,şi sub covoare,
Şi sub perne,şi-n sertare:
- Unde-s oare?
Unde?Unde?
De-aş şti unde,
I-aş răspunde,
Ca de-atîta zăpăceală
El iîtărzîie la şcoală.

Dar eu, iată,nu-s şcolar ,
Încă n-am abecedar,
Nici condei,nici călimară,
Dar în fiecare seară,
Cînd mă culc şi ceasul bate,
Îmi stîng lucrurile toate
Şi le pun pe-un scăunel
Lînga mine...nu ca el:
Unul hăisa şi altul ceala...
Mie-mi place rînduiala.

Şi în zori,cînd mă trezesc,
Nu mi-e greu să le găsesc.

"Cu firea ei cea arzătoare. Sosit-a vara înapoi..."

E vară, e soare, e cald... E sărbătoare în sufletele noastre, e sărbătoare pentru copii — Vacanţa, mult aşteptata Vacanţă, e sărbătoare pentru bunei arşi de dorul de nepoţi. Ne cântă păsările de zor, au roşit copacii, ne indeamnă soarele la joc...E vară!!!

Vara
Duiliu Zamfirescu
Cu firea ei cea arzătoare
Sosit-a vara înapoi.
Toţi pomii sunt în sărbătoare,
În tei stă floare lângă floare...
E dulce vara pe la noi!

Vară
Şt. O. Iosif
Asfinţeşte. Printre ramuri
Aurinte-n foc de soare,
Tremură nenumărate
Mici fereşti strălucitoare.

Sub arţar, plecat, moşneagul
Şade cu lulea-n gură,
Pare că-i cioplită-n piatră
Luminoasa lui figură...

Joacă în văzduh ţânţarii;
Pe furiş, prin frunza rară,
Ca un zgomot de şopârle
Drăcuşorii se strecoară,

Ici şi colo doar s-arată
Printre crengile mişcate,
Şi, pitiţi, şoptesc în umbră,
Se ghiontesc, râd pe-nfundate...

Dând semnal întregei cete,
Cel din urmă-n fund dispare...
Caută-i de-acu, băiete!
Mută stă grădina mare...

Tresărind păşeşte-n taină,
Doar prin foi adie vântul...
Stă şi-ascultă... Unde-s oare?
Nu se ştie ca pământul!

Moşule, tu ştii, pesemne,
Stai cu degetul la gură,
Şi, zâmbind şiret, ce dulce
Amintirile te fură...

Dar deodat s-aude-un ţipăt,
Şi din nalta bălărie
Sare o fetiţă blondă
Ca un fir de păpădie!

Geaba fuge nebuneşte
Ca să scare de ştrengar...
Din tufişuri, pretutindeni,
Alte capete răsar...

E un haz! Cu larmă mare,
Toţi, jucând, se strâng în drum,
Şi bunicul râde tare
Pipa scuturând de scrum...

E vară...

1 IUNIE - ZIUA INTERNAŢIONALĂ A COPILULUI

Ziua Internaţională a Copilului a fost sărbătorita pentru prima oară în lume în Octombrie 1953 şi a fost sponsorizată de către Uniunea Internaţională pentru Bunăstarea Copilului din Geneva. Ziua Internaţională a Copilului în anumite ţări are loc pe data de 20 Noiembrie în fiecare an. Pentru prima oară această zi a fost proclamată de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în anul 1954 fiind stabilită pentru a încuraja şi celelalte ţări din lume să stabilească o zi pentru această sărbătoare internaţională. Ziua Internaţională a Copilului are la bază si promovează două idei prima dintre ele fiind legată schimbului reciproc şi de ai face pe copii să înteleagă acest concept, iar a doua idee este iniţierea unei acţiuni de a promova bunăstarea copiilor din toată lumea.
Ziua Internaţională a Copilului a fost pentru prima data sărbătorită în data de 23 aprilie 1920 în Turcia. Deocamdată nu se ştie exact de ce ziua de 1 Iunie a fost aleasă ca Ziua Internaţională a Copilului, o singură teorie care poate fi mentionată este aceea că un Consul General Chinez din San Francosco (S.U.A) a adunat un numar mare de copii orfani chinezi pentru a celebra Festivalul Bărcii Dragonului din anul 1925, care sa întâmplat să se nimerească pe data de 1 Iunie în acel an, de asemenea coincide cu acea conferintă de la Geneva.
De fapt, nu chiar peste tot în lume se sărbătoreşte pe 1 iunie, căci unele ţări, sărbătoresc ZIUA COPILULUI la alte date din an, astfel, în India se sărbătoreşte pe 14 Noiembrie, în Japonia şi Coreea de Sud, pe 5 Mai, în Hong Kong pe 4 aprilie, în Turcia pe 23 aprilie, în Mexic pe 30 aprilie, în Indonezia pe 8 iunie, în Singapore pe 1 octombrie, iar în Congo pe 25 decembrie. O situaţie chiar ciudată se întâlneşte în Germania, unde Ziua Copilului se sărbătoreşte pe data de 1 iunie în jumătatea de Est, iar în partea de Vest ziua este sărbătorită pe 20 septembrie.
Ziua internaţională a copilului este sarbatorită pe data de 1 Iunie in fiecare an. De obicei aceasta este marcată prin poezii spuse de copii, programe tv pentru copii, petreceri, diferite acţiuni unde sunt implicaţi sau sunt dedicate copiilor.

Copil rămîi... Fii fericit, la mulţi ani tuturor copiilor!

OLIMPICĂ DE PROFESIE

În momentele de cumpănă reușește să mă calmeze un singur gând: fiecare primește exact ceea ce merită în lumea asta, fie că e vorba de o răsplată pentru un gest nobil, pentru un sacrificiu zguduitor, pentru o vorbă răutăcioasă sau pentru o victorie plenară.
După ultima mea victorie la Limba și Literatura Română, (locul II, la etapa republicană), așteptam doar cele 2 examene de BAC, pe care trebuie să le susțin în iunie. Mă axasem pe alegerea facultății, iar timpul mi-l dedicasem mai mult relaxării „prebachiene”. Apelul profesoarei mele a fost lucrul care mi-a oferit acea euforie inefabilă pe care o mai păstrez încă. Era vorba de plecarea olimpicilor la Olimpiada Internațională la Limba și Literatura Română, care urma să se desfășoare la Constanța timp de 4 zile pline (16-19 mai 2010). Evident că eram fericită pentru recuperarea dreptății, pierdute anul trecut din motive politice de o pură absurditate!!!
Și iată-ne, deci, în drum spre Constanța, adică 12 ore în autocar. Ajunși pe pământurile românești, am savurat din prima clipă aerul acestei națiuni. Ne-am aranjat câte doi în camerele hotelului „PALACE”, deschizând ușile balconului cu privire spre mare. Era ceva iredabil prin cuvinte...
După câteva ore de soare și mare, adevărate momente de satisfacție sufletească, imortalizate de altfel de către aparatele foto, ne-am acomodat rapid cu anturajul hotelului, cu personalul extrem de ospitalier, cu tinerii români peste măsură de gentili. A urmat familiarizarea cu noi înșine, cu profesoarele ce ne însoțeau, (doamnele Angela Tomiță și Maria
Prodan), cu orarul zilelor predestinate Olimpiadei, apoi scurtele plimbări pe litoral, schimbul de glume de pe holurile hotelului, micile taclale cu prietenele deja făcute anul trecut, în luna august, în cadrul taberei organizate special pentru tinerii etnici români de pretutindeni (pentru olimpici, din nou), desfășurate la Tabăra “Poiana Pinului” din Buzău.
Duminica în care am ajuns a solicitat predarea proiectelor literare colective, realizate în particular și în prealabil, dar și deschiderea festivă a Olimpiadei.
Lunea ne-a trezit de dimineață, pentru a susține proba scrisă individuală, încadrată în cele 3 ore astronomice. După prânz am fost impresionați de ploaia ușoară și de vizita pe Fregata 222 “Regina Maria” și pe Nava-Școală “Mircea”.
Marți ne-am deșteptat mai devreme pentru a susține proba orală individuală în incinta Colegiului Național “Mihai Eminescu”. Schimbul de experiență, auzul fin al limbii române pure și discuțiile spumoase cu tinerii români m-au făcut să mă simt din nou Acasă... Spre seară, detașați de stresul celor 3 probe incuse în Olimpada Internațională, am făcut turul orașului, iar mai apoi am vizitat Acvariul, Dendrariul, Planetariul și Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța. Cina festivă și show-ul formației Blaxy Girls au încoronat odihna noastră în cel mai vechi oraș românesc.
Miercuri am savurat cu toții gustul laurilor în cadrul festivității de premiere, ce a avut loc în incinta Universității “Ovidius”, după care am absorbit ultimele ore rămase.
După golirea camerelor de hotel și refacerea bagajelor pentru plecare, am mers de am făcut ultimele cumpărături (dulciuri, fructe, suveniruri, accesorii) și ne-am “îmbarcat” la locurile noastre din autocar...
Drumul spre casă a fost foarte animat de glume, cântece și râsete, întrucât reușisem să ne cunoaștem reciproc în acest răstimp. Călătoria noastră a devenit instantaneu una din cele mai fructificatoare vacanțe de până acum, din care am fost “deportați” cu brațele pline de cadouri, diplome, premii speciale, cu sufletul plin de impresii frumoase, noi prieteni, alte experiențe, mulțumiri, vise, planuri pe cale de realizare...
Locul meu în această Olimpiadă a fost situat abia după poziția a treia a podiumului de această dată. Dar nici mențiunea mea la etapa internațională, nici lipsa obiectivității din partea membrilor juriului, nici micile incidente sau alte momente, emblematice pentru mine, nu au putut umbri marea mea fericire de a mă afla în România!...
Revenind la aserțiunea cu care mi-am început “discursul”, cu puțină modestie, îmi declar munca și dăruirea răsplătite, dar parțial doar... Totuși, plăcerea de a scrie, harul de a jongla corect cuvântul românesc, precum și puterea de a lăsa rădăcini oriunde merg, mi-au permis luxul de a mă simți fericită. A câta oară...

Marina Șaranuț,
elevă a Liceului Teoretic “Dante Alighieri”,
Chișinău.
Mai, 2010

Programul "Lecturile verii"

Programul «Lecturile verii» se desfăşoară în perioada 01 iunie — 31 august. Vă aşteptăm la Biblioteca Maria Drăgan cu un program complex de concursuri, jocuri, poveşti, dezbateri.
Lectura spulberă sterilitatea minţii , incită gândirea şi deschide câmp larg imaginaţiei.

Cămăşile de Grigore Vieru.

A fost război.
Ecoul lui
Si-acum mai este viu.
Cămăşi mai vechi, mai noi
Amară amintire de la fiu.

Fiind atâta
La izvor spălate,
S-a ros de-acum uzorul
Şi, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Si nu le-a imbrăcat de mult
Feciorul.
Cămăşi mai vechi, mai noi
A fost război.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea si gândul.
Şi iar luând cămăşile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieţii hora-n sat,
Şi fete multe-s:
Câte-n flori albine:
Si-atunci
Băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine?

27 aprilie - Ziua Drapelului de Stat.

Drapelul de Stat al Republicii Moldova



Drapelul de Stat al Republicii Moldova — Tricolorul — este simbolul oficial al Republicii Moldova. El simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul statului moldovenesc, reflectă principiile lui democratice, tradiţia istorică a poporului moldovenesc, egalitatea în drepturi, prietenia şi solidaritatea tuturor cetăţenilor republicii.
Drapelul de Stat al Republicii Moldova — Tricolorul — reprezintă o pînză dreptunghiulară, formată din trei fîşii de dimensiuni egale, dispuse vertical în următoarea succesiune a culorilor de la hampă: albastru (azuriu), galben, roşu. În centru, pe fîşia de culoare galbenă este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova. Proporţia dintre lăţimea Stemei şi lungimea Drapelului este de 1:5, proporţia dintre lăţimea şi lungimea Drapelului — de 1:2.
Drapelul de Stat al Republicii Moldova se arborează:
1.pe clădirile în care au loc sesiunile Parlamentului Republicii Moldova sau şedinţele consiliilor locale — pentru întreaga perioadă a acestora
2.pe clădirile Parlamentului Republicii Moldova, Preşedinţiei Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova, organelor administraţiei publice locale-permanent
3.pe clădirile ministerelor, departamentelor, ale altor autorităţi publice din Republica Moldova, pe clădirile întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi pe casele de locuit — în zilele de sărbătoare şi memorabile
Drapelul de Stat al Republicii Moldova poate fi arborat de asemenea la ceremonii şi la alte solemnităţi, organizate de autorităţile publice, de întreprinderi, de instituţii şi organizaţii.
Drapelul de Stat al Republicii Moldova şi imaginea lui, indiferent de dimensiunile lor, trebuie să corespundă întocmai proporţiilor stabilite şi reprezentării în culori şi celei grafice, care se anexează.
Răspunderea pentru îndeplinirea strictă a tuturor cerinţelor legale în privinţa Drapelului de Stat al Republicii Moldova se pune pe seama conducătorilor autorităţile publice, întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor, cărora li s-a acordat dreptul de a folosi Drapelul de Stat al Republici Moldova.

Olimpiada — spectru de revelaţii şi autodepăşiri.

Marina Şaranuţ
clasa a XII-a «A»
L.T«Dante Aligheri»

Motto: «Când lumea îşi întinde mrejele adulatoare şi îşi aşază capcanele
ispitei, intuiţia ne dictează traseul.»

Am învăţat de ceva timp că noţiunea de «noroc» este una complexă, întrucât «oamenii slabi cred în noroc, pe când cei puternici — în cauză şi efect»(R.W.Emerson). Nu poţi crea fără a cunoaşte şi fără a înţelege, căci munca şi responsabilitatea constituie adevăratele cauze ale succesului.
Iată că deja al doilea an consecutiv reuşesc să adun laurii eforturilor mele şi să mă bucur de obiectivitatea la care recurg membrii juriului chiar şi atunci când e vorba de o materie atât de subiectivă, precum Limba şi Literatura Română.
Am să încep cu momentul în care am participat pentru prima dată la un concurs atît de deosebit. După ce, în 2009, am trăit imensurabila durere a morţii poetului Grigore Vieru, am păşit, îndurerată, încă, pragul Olimpiadei Municipale la Limba şi Literatura Română, din care, efectiv, am ieşit învingătoare. Trebuie să mărturisesc faptul că cele trei ore de concurs le-am trăit ca pe o trecere prin Purgatoriu, chiar dacă dimineaţa s-a autoproclamat o sărbătoare cu nimb. Nu am crezut nici pentru o clipă că fericirea mea de a scrie în limba română se va transforma într-un lanţ de realizări şi valoroase descoperiri de sine. Nici la victorie nu am pretins(uitasem că era o luptă).
Plăcerea de a poseda cuvântul, de a jongla cu expresia şi de a modela gândurile mi-a generat starea de beatitudine şi de frenezie inefabilă, pe care am trăit-o şi la etapa republicană a aceluiaşi concurs. Aici m-am transformat, involuntar, într-o luptătoare ce nu cunoaşte reversul victoriei, astfel încât, la fel de nevinovat şi de sfios, am ocupat locul de frunte...
Am să trec direct la ultima mea participare la Olimpiada Republicană la Limba şi Literatura Română, pentru că încă nu s-au născut cuvinte care să sintetizeze pacea, fericirea şi lumina din mine, pe care mi le-au adus victoriile mele. În cei doi ani şi jumătate, de când studiez în Liceul Teoretic «Dante Alighieri» din capitală, am adăugat în arsenalul realizărilor mele cele mai veridice şi mai fireşti premii: doar locuri de frunte la Olimpiadele Municipale şi Republicane la Limba şi Literatura Română(profesoară Doamna Cornelia Munteanu) şi la Limba Italiană (profesoară — Doamna Ludmila Kojuşko), mândria de a fi discipolul Maeştrilor mei, recunoştinţă pentru prietenii de aici, dar şi rigida pistă de pe care m-am lansat cu atâta ambiţie şi putere, peste care mi-am luat zborul, asigurându-mă cu două aripi perene şi indistructibile...
Ei bine, cu ochii aţintiţi asupra lunii iunie a acestui an, mi-am propus, mai presus de eliberarea de la examenele de BAC, depăşirea eului meu propiu. Mi-am invocat tăria, perseverenţa, cunoştinţele, experienţa, lecturile, versurile, lumina şi chipurile celor ce au crezut dintotdeauna în mine şi am păşit sigură spre a da ultima lovitură. Nu am uitat de credinţă şi de compromis, aşa încât mi-am plăsmuit un vis şi l-am trăit per total.
Am vrut să cred că numărul 13 mă reprezintă şi nu am dat greş când am ocupat un loc în banca din cabinetul respectiv. Binecuvântată de încrederea profesoarei mele, de ziua cu soare şi cer neîngândurat, de dragostea pentru cuvântul românesc şi de titlul câştigat cu un an în urmă, am aşternut pe foaie şi de această dată avatarul suflului meu. Comasând fiece element al temei propuse («Poetul — vocea demiurgică a durerilor şi bucuriilor lumii, trăirea absolută a spectrului de stări şi sentimente umane»), am legănat lumea poeziei blagiene şi autenticitatea lui Stănescu, decrispând nonşalanţa depresivă a lumii din exteriorul nostru...
După o noapte de nesomn, cauzat de aşteptarea rezultatelor, uite-mă achitată, liniştită şi fericită că am savurat(chiar dacă pentru ultima dată) laurii victoriei Olimpiadei Republicane. Nu în zadar se spune că mereu e loc şi pentru mai bine — am conştientizat că nu trebuie să te opreşti din urcat nici atunci când trepte nu mai sunt. Probabil că acest colţ al sufletului meu, care nu-mi permite niciodată să fiu mulţumită de mine m-a şi ajutat să devorez obstacolele ordinarului.
Aş fi dorit să pot afirma că festivitatea de decernare a premiilor de anul acesta a compensat injustiţia la care am fost subjugaţi noi, olimpicii, anul trecut. Dar, prefer să mă rezumez la o simplă aserţiune : nici furtunile, nici bolovanii şi nici noroiul nu vor fi în stare să ştirbească din înălţarea Limbii Române.
Alăturându-mă tribunilor cuvântului românesc, îmi îndemn semenii să se delecteze lecturând, să soarbă frumuseţea unduirilor plastice ale expresiei, să-şi onoreze numele prin puterea adevărului şi să-şi decojească personalitatea de scepticism, duplicitate, calcherii şi limbaj fardat!
Da, la început a fost cuvântul... dar şi-a dobândit eternitatea!

Ecou din zare!

Paşte fericit!

Ecou din zare-n zare

de clopote străbate

E zi de sărbătoare, în codri , oraşe , sate…

Sub focul sfânt de soare, zâmbeşte orice floare,

Sub bold de cetini saltă bătrânele izvoare.

E zi de sărbătoare,e sfânta zi de Paşti

Azi tot ce e sub soare „creştin” se şi cunoaşte!

Şi curg nenumărate şiraguri de creştini,

Spre vechile biserici, sunt veseli şi senini.

Iar clerici - în chilii slăvesc Mântuitorul

Şi-n repetate rânduri se-nchină în rugi poporul.

Apoi spre - altarul sacru ce taina îşi ascunde

Din contemplarea rugii, din suflet ce răspunde.

Cu inima deschisă, azi grijile - au lăsat

Şi cu credinţă adâncă…”Hristos a înviat”!!!

Pe la răscruci de uliţi, în orişicare sat

Cei credincioşi se – adună, cu rugi spre Împărat

Ciocnind în cinstea celui ce - a pătimit pe Cruce…

Frumoase ouă roşii, sub soare ce străluce!

Şi orişice fiinţă, din zori până-n serat

Şopteşte laolaltă: HRISTOS A ÎNVIAT!!!

1 Aprilie - Ziua Umorului.

1 Aprilie — Ziua Păcălelilor

Supranumită şi Ziua Păcălelilor, 1 aprilie este alături de 1 iunie şi una dintre zilele preferate ale copiilor, care încearca în fiecare an sa îşi păcălească părinţii şi profesorii. Pentru cei cu simtul umorului dezvoltat şi cu un gust deosebit pentru farse, ziua de 1 aprilie este un prilej foarte bun de distracţie. Pentru cei cu mulţi "duşmani" sau prieteni glumeţi, s-ar putea sa fie mai degraba o zi în care sa nu îşi dorească să iasă din casă. După cum spunea Mark Twain, "ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului".

1 aprilie - Păcăleala internaţională

Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca fiind Ziua Păcălelilor în Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, , Norvegia, Germania si Franţa. În Franţa cel care cade victima unei păcăleli este numit "poisson d'Avril" (peşte de aprilie) deoarece pe 1 aprilie în Franţa se deschide sezonul pescuitul, în Anglia este numit "noddy", iar în Scoţia acestuia i se spune "April qowk" sau "April cuckoo"(cuc de aprilie). La bulgari ziua de 1 aprilie este o adevărată sărbătoare naţională a satirei şi umorului cu centrul în oraşul Gabrovo. Un captivant festival al umorului intitulat Umorina are loc în fiecare an, de 1 aprilie, în oraşul Odesa, un vechi port la Marea Neagră, dar şi un vechi leagăn al hazului şi voii bune.
Nici noi nu suntem mai prejos decât alte popoare eurepe. Păcală şi Tândală ai noştri se trag, probabil, încă de pe timpurile Daciei lui Burebista, fiind nişte simpatici eroi folclorici, care personifică simţul fin al umorului la neamul nostru daco — roman. Pe 1 aprilie, în multe localităţi de pe ambele maluri ale Prutului şi ale Nistrului sunt organizate serate şi concursuri de satiră şi umor cu participarea scriitorilor din această tagmă selectă.

În concluzie, ziua de 1 aprilie este o sărbătoare a bunei dispoziţii şi a umorului. Glumele trebuiesc făcute cu umor, şi nu trebuie să fie primejdioase, trebuie să ne distrăm şi să ne simţim bine, nu să provocăm o zi proastă.

http://felicitari.ele.ro/1-Aprilie-Ziua-pacalelilor

Legenda Mărţişorului.

Citind definiţia din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, putem afla ca Marţişorul este un mic obiect de podoaba legat de un fir impletit – roşu cu alb – care se ofera in dar, ca semn al sosirii primaverii, mai ales femeilor şi fetelor, in ziua de 1 Martie. Tot DEX-ul ne mai spune ca “marţişor” este denumirea populara a lunii martie. Lucruri pe care, probabil, mulţi dintre voi le ştiau deja… Dar, oare, de unde vine numele de “marţişor”? Cine a inventat cuvantul şi ce semnifica la vremea aceea? De ce se poarta marţişorul?

Povestea marţişorului începe acum mai bine de 2000 de ani, pe vremea dacilor şi a romanilor. Tradiţia spune ca stramoşii noştri purtau monede gaurite, atarnate de un fir impletit – colorat in alb si negru. Banuţii erau de aur, argint sau metal obişnuit, indicand cât de bogata sau de saraca era persoana care ii purta. Albul insemna revenirea la viaţă a naturii si caldura verii, in timp ce negrul semnifica frigul iernii. Aceste marţişoare erau purtate la incheietura mâinii sau prinse in piept cu un ac, iar fetele credeau despre ele ca le vor aduce noroc, frumuseţe si le vor feri de razele arzatoare ale soarelui verii. Când copacii infloreau, femeile agaţau firul de o ramura, iar cu moneda respectiva cumpărau caş, pentru ca tot restul anului pielea lor sa fie albă si moale. În timp, rolul de talisman sau obiect purtator de noroc al marţişorului s-a transformat în simbol al iubirii. În acelaşi timp, şi firul negru a devenit roşu.
Întorcându-ne şi mai mult in timp, amintim ca săpăturile arheologice au scos la iveala marţişoare cu o vechime de peste 8000 de ani! Sub forma unor pietricele de râu, vopsite in alb si roşu, ele erau înşirate pe aţa şi se purtau la gât. Culoarea roşie era data de foc, sânge şi soare – însemnând naşterea şi viaţa, adica femeia. Iar albul era limpezimea apelor, culoarea norilor, zapada rece şi pura – semnificând înţelepciunea barbatului. Împletirea şnurului arată legatura inseparabila dintre cele doua elemente ale vieţii.
Tradiţia bănuţului este legată, de asemenea, de Legenda Babei Dochia, pastoriţa cu cele şapte cojoace, transformată într-o stânca. Se spune că Dochia a găsit într-o zi o monedă, a găurit-o, a legat-o de un şnur din fire de lană – albe şi negre – împletite, purtând-o la gât in semn de noroc.
Despre marţişor există, insă, multe alte poveşti şi legende. Una dintre ele vorbeşte chiar despre fabricarea mărţişorului, activitate care este “la modă” în zilele noastre, în apropierea zilei de 1 Martie. “A fost odata un om sărac, care confecţiona tot felul de lucruri pentru păpuşi: fundiţe, şnuruleţe si hăinuţe. Apoi le vindea in piaţă. Într-o zi, văzând că i s-au terminat materialele, omul a cautat prin casa saracacioasa, si tot ce a mai găsit au fost doua suluri de aţa alba şi roşie. Neştiind ce sa faca din ele, le rupse si le impleti… Era foarte mândru de ceea ce crease. Apoi, facu un mic tablou, de care prinse şnuruleţul. Si s-a gândit: «Cum să denumesc acest obiect? A, gata, stiu! O sa-i spun Mărţişor, deoarece suntem în luna lui martie şi chiar în prima zi. Aceste mărţişoare vor fi dăruite de către barbaţi femeilor, drept cadou!». Şi asa s-a dus vestea despre omul sărac, cel care a inventat acest simbol al primăverii.”
Dar, dintre toate legendele, poate cea mai interesantă şi mai frumoasă este povestea băiatului cel voinic care s-a luptat cu zmeul, legenda care s-a născut din basmele româneşti şi işi are originea tot în timpul stramoşilor noştri – dacii si romanii.

„Mai adîncă decît marea doar femeia poate fi”

Moderator 1.Mai frumoasă ca femeia,
Ca Madona Dumnezeea,
Ca Ileana Cosînzeana;
Ca Maria şi ca Ana,
Doar femeia poate fi.
Moderator 2.Mai aleasă decît floarea,
Mai adîncă decît marea,
Mai deşteaptă ca povaţa,
Şi mai tînără ca viaţa
Doar femeia poatefi.
Moderator 3. Cît de frumos e să te odihneşti în apa mării, să descoperi tainele adîncurilor ei, să-ţi purifici sufletul, ascultînd mişcarea valurilor, cît de profundă şi limpede e marea, atît de misterios şi enigmatic e Sufletul de fmeie.
Moderator 4. Sufletul de fmeie rămîne a fi pentru celelallte suflete o lume ascunsă, o lume, care are o parte vizibilă numită corp.
Moderator 5. dacă sufletul femeii se pierde, în mod inevitabil îşi pierde sensul şi lumea, pentru că femeia este liantul care ţine lumea la un loc.
Moderator 1. Recital „Cuvîntul mama”
Pruncii îl zuruie,
Bătrînii îl visează,
Bolnavii îl şoptesc,
Munţii îl gîndesc,
Fricoşii îl strigă,
Orfanii îl lacrimă,
Răniţii îl cheamă,
Iar ceilalţi îl iută.
O, mamă! O, mamă!
Moderator 2. Nu ştim să o apreciem cînd o avem în preajmă, iar cînd e departe sau, pur şi simplu, a plecat în lumea umbrelor, gîndul o caută în permanenţă...
Moderator 3. Măreţia femeii rămîne a fi necunoscută de către cei din jur, precum marea care nu va fi descoperită în totalitate niciodată.
Femeia e zîmbet, e înger, e duh, e aer şi apă, e pămînt, e viaţă...( toţi moderatorii spun cîte un calificativ)
Moderator 4. Recital „Mama”
Palma ta ne-a mîngîiat,
Vorba ta ne-a legănat,
Am crescut cu alţi copii de-o seamă
Lîngă pomul cel rotat,
Lîngă spicul cel bogat,
Lîngă pragul casei noastre, mamă.
Moderator 5. Cea mai veche carte din lume este o mamă,
Cea mai frumoasă carte din lume este o mamă.
Moderator 1. Nu cunosc o politică mai dreaptă ca cea a unei inimi de mamă.
Moderator 2. Casa din care a plecat mama seamănă cu o biserică prădată.
Moderator 3. Ziua de 8 martie este un prilej în plus de a rosti cuvinte de stimă, de dragoste şi apreciere la adresa scumpelor noastre bibliotecare.
Moderator 4. Dumneavoastră, scumpele noastre doamne, întruchipaţi tot ce aveţi mai bun de la Dumnezeu – căldura inimii şi a sufletului, sinceritatea gîndurilor, înţelepciunea vieţii, fidelitatea şi dragostea fierbinte.
E ziua ta, stimate doamnă,
Un vis de vară printre fulgi de nea
Ţi-am desenat cu mîna mea o fragă,
Aş vrea să-ţi spun cît semeni tu cu ea.
Obrajii tăi cei roşi zîmbesc dulce
Şi ochii tăi cei verzi viu scînteiază
De bucuria mare ce-ţi aduce
Privirea noastră – atentă, mintea trează.
Vei înţelege din desen, ce dragă
Îmi eşti şi îmi vei fi cît voi trăi.
Cu mîna mea ţi-am desenat o fragă
Să ştii că te iubesc, aşa să ştii!
Moderator 5. Femeia este centru universului! Întreaga lume se ţine de umerii ei fragili, dar minunaţi.
Moderator 1. Chipul ei luminos şi divin ne însoţeşte mereu şi pretudindeni, ca o icoană din casa părintească.
Moderator 2. Glasul ei poate fi ca un cîntec de privighetoare în dimineţile cu iarbă înecată în rouă sau ca o lance dureroasă, înfiptă în creierii obosiţi ai bărbatului.
Moderator 3. Mamă, sufletul tău blînd, vocea ta dulce ne readuce de peste timp, ne îngenunchează în faţa mîinilor tale truditoare şi a privirii obosite.
Moderator 4. Doamne! Dă-mi puterea Ta, Doamne s-o înveşnicesc în cuvinte pe această eternă fiinţă – MAMA.
Moderator 5. Dă-mi lumina Ta, Doamne, să-i înseninez sufletul în aceste vremuri crude şi grele.
Moderator 1. Dă-mi lumina Ta, Domne, s-o fac să nu plîngă şi să-i stropesc făptura ei cu dulceaţa primăverii.
Moderator 2. Dă-mi petere să-i răsădesc pe buzele arse de vînt zîmbetul veşniciei.
Moderator 3. Poate nu întîmplător ziua femeii se sărbătoreşte pe 8 martie. Dumnezeu în şapte zile a creat lumea, iar cea de-a opta zi a dedicat-o femeii. Ea este stăpîna vieţiişi MAMĂ. Ce poate fi mai dulce ca ea?
Moderator 4. Mama – buzele ei sunt mai dulci ca mierea, vorba ei – mai caldă ca pîinea, ochii ei – mai adînci ca marea. Mama este cea mai scumpă şi sacră fiinţă de pe lume.
Moderator 5. Femeia face lumea. Ea este adevărata suverană: totul nu se face decît prin ea şi pentru ea.
Moderator 1. O femeie frumoasă place ochilor, o femeie bună place inimii, una este o bijuterie, cealaltă este o comoară.
Moderator 2. E mai lesne să ei o cetate cu asalt, decît să cucereşti inima unei femei. Cine crede că a cîştigat o femeie pe neaşteptate, acela a posedat numai trupul, dar nu şi iubirea ei.
Moderator 3. Femeia cultivă devotament şi jertfă, naşte viaţă, ea este puterea depăşirii, puritatea şi îndemnul la frumuseţe.
Moderator 4. Frumuseţea femeii este un adevărat farmec, care ne aduce bucuria de a trăi. Frumuseţea fără gingăşie, fără fineţe sufletească, fără un fundal permenent de poezie şi în sfîrşit, fără eleganţă în întreg modul său de comportare, rămîne rece şi neexpresivă.
Moderator 5. Pentru o femeie frumuseţea pe care o exprimă, de fapt, tot ceea ce este ea, iar cel mai frumos diamant pe care îl poartă este ea însăşi.
Recital „Cea mai scumpă”
Spune-mi care mamă-anume
Cea mai scumpă e pe lume
Puii toţi au zis de păsări,
Zarzării au zis de zarzări,
Peştişorii de peştioaică,
Ursuleţii de ursoaică,
Tigrişorii de tigroaică,
Mînjii toţi au zis de iepe,
Firul cepei-a zia de cepe,
Cucii toţi au zis de cucă
Toţi pisoii – de pisică,
Iar eu – de-a mea mămică.
Orice mamă e anume
Cea mai scumpă de pe lume.
Moderator 1. Dragile noastre mame, bunicuţe, surioare
Vă urăm din suflet căldură şi lumină
Viaţă fără griji şi luminoasă ca vara
Miros îmbătotor de flori,
Dragoste, cadouri şi cuvinte dulci.
(în scenariu dat au fost utilizate versuri de Gr.Vieru, D.Matcovschi şi Nichita Stănescu)