15 Iunie - 126 ani de la moartea lui Mihai Eminescu

"E în zadar să vorbești celui care nu vrea să te asculte"  

Mihai Eminescu

Eminecu s-a născut la 15 ianuarie 1850 și a decedat la 15 iunie 1889 la București.

A fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, supranumit și "Luceafărul poeziei românești".

Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea cã daca mai trăia, sănătos, încã douăzeci de ani, el ar fi fost considerat, făra putință de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literatură a lumii. [...] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc și cel dintâi român în care s-a fãcut fuziunea cea mai serioasã a sufletului daco-roman cu cultura occidentală. 

Garabet Ibraileanu

 Mai am un singur dor - Mihai Eminescu


Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape, 
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin. 

Nu-mi trebuie flamuri, 
Nu voi sicriu bogat, 
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri. 

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet, 
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted. 

Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna, 
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad. 

Pătrunză talanga
Al serii rece vânt, 
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga. 

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte, 
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte. 

Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini, 
Fiindu-mi prieteni, 
O să-mi zâmbească iar. 

Va geme de patemi
Al mării aspru cânt... 
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi

Mihai Eminescu

Pe 15 ianuarie 2015 se împlinesc 165 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu - poetul nepereche a cărui operă învinge timpul

     Cel mai mare scriitor român pe care l-a ivit pînă acum timpul,   Eminescu a fost o personalitate copleşitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligenţă, memorie, curiozitate intelectuală cultură de nivel european şi farmecul limbajului. Scrisul era viaţa lui: omul cel mai silitor, veşnic citind, meditînd, scriind -  poet în toată puterea cuvîntului, după cum afirma Titu Maiorescu.

E muntele cu stele-n căpătâi!

E valul care s-a-nălţat şi nu e!

E soarele ce pleacă să apuie

Ca să răsară-n ceasul lui dintâi!

Si râul, ramul, buciumul şi plânsul,

Revolta dintre piatră şi amnar,

Şi viersul unui dulce grai amar

Se varsă-nr-însul şi încep dintr-însul.

Şi-n aur viaţa de ni s-ar preface,

Noi fără el ce-am fi decât un ciot

În codrul unor freamăte sărace?

Când spunem Eminescu, spunem tot!

(Victor Tulbure)