Dewey. Pisoiul din biblioteca unui mic oraş cucereşte lumea

Autor: Vicky Myron în colaborare cu Bret Witter

Titlu original:  Dewey: The Small-Town Library Cat Who Touched the World

Limba originală: engleza

Traducător: Ines Hristea

Editura: Humanitas Fiction

Anul apariţiei: 2012

   Patruzeci de săptămâni în fruntea listei de bestselleruri a ziarului New York Times. Carte tradusă în peste treizeci de limbi si vândută în peste un milion de exemplare. În curs de ecranizare, cu Meryl Streep în rolul lui Vicki Myron.

      Prin câte suferinţe poate trece un animal de companie? Ce impact poate să aibă asupra comunităţii? Câte vieţi poate să influenţeze? Cum a fost posibil ca un nefericit  pisoi abandonat să devină faimos, să transforme o mică bibliotecă în centru lumii şi atracţie pentru turişti, iar un mic oraş provincial din America să devină cunoscut în toată lumea?

    Cartea nu este doar despre un pisoi, este despre oraşul Spencer, statul Yowa, care este foarte frumos, probabil – cu lanurile nemărginite de porumb, cu oamenii  Dar, citind cartea, înţelegi că nimeni niciodată nu ar fi aflat despre existenţa acestui mic orăşel dacă nu exista pisoiul Dewey, numit după sistemul decimal de clasificare în biblioteci, aruncat în cutia de recuperare a cărţilor în una din cele mai geroase nopţi de iarnă. Este găsit în dimineaţa următoare de directoarea bibliotecii, Vicky Myron, pe care o cucereşte imediat. El le va readuce speranţa, entuziasmul şi prietenia locuitorilor.

    Şi nu era cel mai talentat sau inteligent pisoi din lume. Şi nu cânta la chitară, la harpă sau la pian. Era un simplu pisoi: vesel şi curios, înţelegător şi iubitor, înţelept şi cu suflet mare. Oare nu aceleaşi cuvinte le putem folosi la descrierea oricărui animăluţ ce ne aparţine? Desigur. Noi îi iubim şi este suficient.

     Dewey era iubit. Nu doar de directoarea bibliotecii, nu doar de toţi lucrătorii, utilizatorii, dar şi de persoanele ce au părăsit oraşul, de locuitorii întregii ţări şi nu numai… Însuşi existenţa lui Dewey a unit o mulţime de oameni absolut necunoscuţi, chiar şi gândul la pisoi trezea zâmbetul, nostalgia, amintirea despre clipele fericite ale vieţii.

     O carte uluitoare. Scrisă de o femeie cu o viaţă foarte complicată, trecută prin grele încercări, boli, intervenţii chirurgicale, moartea tragică a fraţilor. Pe parcursul cărţii vedem schimbările care au avut loc în oraş, în bibliotecă şi nu doar…

     Cartea nu se citeşte dintr-o răsuflare şi nu oferă doar bună dispoziţie. Dar este despre o  minune – despre un motan, care nu făcea nimic deosebit,  el pur şi simplu trăia într-o bibliotecă şi de la sine a devenit simbolul întregului oraş,o mică celebritate pentru care oamenii călătoresc multe mii de kilometri pentru a petrece câteva clipe cu el... Dewey a fost subiec pentru articole de ziar, DVD-uri şi documentare de televiziune, informaţia despre el fiind publicată nu doar în reviste din toate colţurile lumii, dar şi din Asia şi Europa. Dewey a rămas simbolul oraşului şi după moartea lui, despre care su anunţat peste 270 de ziare americane, printre care numărându-se şi New York Times şi USA Today.

Citate din carte:

        "Nu aveam televizor , aşa că stăteam de vorbă unii cu alţii."

         "Asemenea majorităţii oamenilor, credeam că a fi bibliotecar înseamnă să ştampilezi data de predare pe spatele cărţilor."

        "Pisoiul era sursa noastră de inspiraţie, prietenul nostru, exemplul nostru de supravieţuitor. Era unul dintre noi. Şi, în acelaşi timp, era al nostru."

Vă invit la lectură!