Fiecare se pregăteşte de şcoală în felul său. Unul îşi lustruieşte pantofii de-şi
vede până şi obrajii rumeni în luciul lor. Altul alege un buchet de flori,
încât se pierde cu tot cu ghiozdan printre petalele multicolor. Al treilea îşi
face o cărare în păr de nu i-o mai strică nici o boare de vânt, oricât de tare
ar sufla.
Dar grija ce mare a lui Onuţ
era alta. Nu-i dădea pace nici să doarmă liniştit, dar nici să se joace. Acesta
era drumul spre şcoală. Şoseaua se aşternea de la colţ, netedă ca râul îngheţat,
iar până acolo era o postată de drum de ţară, colbăit şi hopuros. Acum, nu-i
vorbă, merge Onuţ pe dânsul că nu-i mare boier. Şi de alergat aleargă ca şi pe
şosea, încât rar cine îl întrece. Dar băiatul se gândeşte că o să vină toamna,
pornesc pe neprins de veste să cearnă ploile ciobăneşti şi drumul acesta până
la colţ o să fie tot un noroi şi o să-i facă lui Onuţ o mie de rele. O să-şi
murdărească ghetele şi o să lase urme de glod pe podea, în clasă. Iar urmele,
ştiut lucru, asta-i notă scăzută la curăţenie.
Dar voi, dragii noştri cititori, cum vă pregătiţi de şcoală?
Recomand: "Vornicel la nunta badei", de Victor DUMBRĂVEANU, pentru cei ce n-au reuşit să devoreze cartea.
