Azi tot pămîntul cîntă-n lung şi-n lat: 

"E paştele - Hristos a înviat!"

Cea mai importantă zi pentru toată lumea noastră creştină este ziua Învierii Mîntuitorului, ziua cea mai curată a bucuriei, ziua care a adus cele mai dulci mîngîieri în lume, ziua în care s-a săvîrşit cea mai mare minune, ziua pe care a facut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

Fiecare Ţară are modalităţi şi tradiţii de sărbătorire a Paştelui:

În Anglia, Paştele este cea mai importantă sărbătoare a anului, cînd se trimit mai multe felicitări decit de Anul Nou. Nu este casă unde să nu existe ouă vopsite, deoarece ele sunt simbolul renaşterii. 

În SUA, există tradiţia de peste 100  de ani, ca în a doua zi de Paşte, fix la ora 10 dimineaţa, în grădina de la Casa Albă din Washington să se "rostogolească ouăle". Este o competiţie a copiilor, care se întrec "să ruleze" cu podul palmei un ou de Paşte. Cine ajunge primul la linia de sosire cu oul întreg, este cîştigător şi primeşte drept premiu, un ou din lemn cu autografele preşedintelui SUA şi soţiei sale. 

În Rusia, duminica Paştelui este sărbătorită în mod festiv... la cimitir. Se mănîncă tradiţional - Kulitci (o pîine cu fructe şi condimente), şi Paşa - o prăjitură cu multe ouă. Şi se ciocnesc ouă roşii, spunîndu-se: "Christos Woskres !" (Christos a înviat), la care se răsăunde: "Woistinu woskres !" (Adevărat c-a înviat). Chiar dacă are loc în cimitir, sărbătoarea este considerată "a vieţii", a "învierii", nu a morţii.

    Tradiţia ouălor vopsite şi simbolul lor

Folclorul conservă mai multe legende creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plîngă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lîngă cruce şi acestea s-au înroşit de la sîngele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzînd că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faţă: „De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am facut si eu astăzi”.

 Culoarea roşie cu care le vopsesc creştinii la Paşti, reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar şi sîngele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mîntuirea lumii. 

Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinităţii primordiale şi se face după reguli precise: persoana mai în varstă ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mînă de partener, în timp ce rosteşte cunoscuta formulă “Hristos a înviat”, la care se răspunde “Adevărat a înviat”. Ţăranii noştri au obiceiul ca, în dimineaţa din duminica Paştelui, să-şi spele faţa cu apă nouă sau apă neîncepută în care pun un ou roşu, avînd credinţa că astfel vor fi tot anul frumoşi şi sănătoşi ca un ou roşu. După consumarea ouălor, cojile roşii sunt păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezîndu-se astfel că pămîntul va da rod bun. În tradiţia populară de la noi, oul roşu de Paşti ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare si spor. 

În ultimul rînd, dar nu cel mai lipsit de importanţă este tradiţia iepuraşului, care aduce ouă şi cadouri copiilor. Iepurele în Bizanţ era animalul care îl simboliza pe Hristos, mai este considerat un animal "lunar", iar data Paştelui este într-o legătură interdependentă cu Luna. Legătura dintre ou si iepure este că ambele sunt simbolul fertilităţii, deci al înnoirii şi perpetuării vieţii.

Încă una din tradiţiile Pastelui este focul tradiţional în noaptea Învierii. Este o preluare a tradiţiei păgîne, cînd, cu prilejul sărbătorilor primăverii, se aprindeau focuri enorme, simbolul Soarelui care învinge iarna,al luminii care domina întunericul, al vieţii care învinge moartea. În acelaşi timp avînd rol de purificare, de curăţire, de alungare a tuturor spiritelor malefice ale iernii şi de stimulare a fertilităţii.