11 curiozităţi despre biblioteci

1. În Egiptul Antic toate corăbiile care întrau în portul oraşului Alexandria aveau obligaţiunea de a preda cărţile în bibliotecă pentru a face o copie. Originalul rămânea în bibliotecă, iar copia se întorcea proprietarului.
2. În SUA bibliotecile sunt mai numeroase decât McDonald's-urile.
3.  Există biblioteci, unde poţi invita un om în calitate de carte vie pentru a-i asculta povestirile. În lume sunt 150 de astfel de biblioteci.
4. În unele oraşe germane există biblioteci publice “de artă”, unde contra plăţii de cinci euro puteţi “împrumuta” tablouri şi sculpturi la domiciliu pentru a le admira în propria casă timp de câteva luni.
5. Dacă publicaţi o carte în Norvegia, guvernul cumpără 1000 de exemplare a cărţii pentru a le repartiza în bibliotecile ţării.
6. Comform cărţii Guinness, recordul de furturi aparţine furturilor din bibliotecile publice.
7. Haskell este o bibliotecă construită la graniţa dintre SUA şi Canada. Ieşirea din bibliotecă pe partea opusă cere în continuare înregistrarea la vamă.
8. Universitatea din Harvard are în colecţia sa cărţi cu coperte din piele de om.
9. Autorii plătesc de fiecare dată bibliotecilor engleze sau irlandeze pentru plasarea cărţilor sale în bibliotecă.
10. Beinecke – biblioteca de cărţi şi manuscrise rare a universităţii din Yale nu are ferestre, deoarece pereţii sunt construiţi din marmură semitransparentă.
11. În Norvegia puteţi returna cartea bibliotecii în orice punct al ţării, indiferent de unde a fost împrumutată.

Monumentul lui Ştefan Cel Mare şi Sfînt – simbol de bază al statului moldovenesc

Monumentul lui Ştefan Cel Mare şi Sfînt, din Grădina Plublică Ştefan Cel Mare şi Sfînt, orientat spre str. Mitropolit Bănulesu-Bodoni, respectiv Piaţa Marii Adunări Naţionale. A fost dezvelit la 29.04.1928 cu ocazia aniversării a zecea a hotărîrii Sfatului Ţării privind unirea Basarabiei cu România. Creaţie a sculptorului Alexandru Plămădeală, arhitect – E. Bernardazzi. Este o operă sobră, impozantă, ce se evidenţiază prin unitate compoziţională, prin tratarea monolită a formelor, chipul domnului Moldovei fiind surprins într-o poziţie ce-l caracterizează reuşit ca apărător al ţării si al creştinătăţii. Asamblat la intersecţie de străzi cu piaţa centrală a oraşului, la intrare în vechiul parc, statuia, împreună cu grilajul decorativ, cu poarta şi cu elementele decorative de amenajare, formează un complex monumental unitar, constituind un adevărat simbol al municipiului. Vitregiile prin care a trecut monumentul sunt descriese in Hronicul lui – nişte plăci din bronz, montate pe pilonii porţii din spatele statuii, cu următorul text:

 „29 aprilie 1928 – îmălţat prin osârdia fiilor Basarabiei. 28 iunie 1940 – evacuat la vaslui. Soclul rămas la Chişinău – demolat. 25 august 1942 – readus la Chişinău. Postat ăn faţa Arcului de triumf. 20 august 1944 – evacuat la Craiova. 1945 – reinstalat la Chişinău. Crucea, spada, soclul, inscripţiile – schimbate şi denaturate. 1972 – strămutat cu 18 m spre uitare – în adîncul parcului. Dar în anii ce au urmat, Basarabenii cu numele lui Ştefan Cel Mare au repurtat trei victorii sfinte – Limba de stat, Grafie latina(31 august 1989), Drapel tricolor(27 aprilie 1990), Suveranitate (23 iunie 1990) – întru îmtregirea neamului în cuget şi simţire; ASTĂZI – 31 august 1990 – reaşeyat pe locul iniţial, restabilite inscripţiile autentice. Soclul – durat din aceeaşi piatră aleasă din stâncă de meşterii din cosăuţi”.

După ce am facut cunoştinţă cu istoria Monumentului Ştefan Cel Mare, împreună cu participanţii,  ne-am orientat cum şi unde e amplasat monumentul, utilizînd Harta Oraşului Chişinău.

Chişinău : enciclopedie / Chişinău : Museum, 1997. - 569 p.; p. 326-237 

Dewey. Pisoiul din biblioteca unui mic oraş cucereşte lumea

Autor: Vicky Myron în colaborare cu Bret Witter

Titlu original:  Dewey: The Small-Town Library Cat Who Touched the World

Limba originală: engleza

Traducător: Ines Hristea

Editura: Humanitas Fiction

Anul apariţiei: 2012

   Patruzeci de săptămâni în fruntea listei de bestselleruri a ziarului New York Times. Carte tradusă în peste treizeci de limbi si vândută în peste un milion de exemplare. În curs de ecranizare, cu Meryl Streep în rolul lui Vicki Myron.

      Prin câte suferinţe poate trece un animal de companie? Ce impact poate să aibă asupra comunităţii? Câte vieţi poate să influenţeze? Cum a fost posibil ca un nefericit  pisoi abandonat să devină faimos, să transforme o mică bibliotecă în centru lumii şi atracţie pentru turişti, iar un mic oraş provincial din America să devină cunoscut în toată lumea?

    Cartea nu este doar despre un pisoi, este despre oraşul Spencer, statul Yowa, care este foarte frumos, probabil – cu lanurile nemărginite de porumb, cu oamenii  Dar, citind cartea, înţelegi că nimeni niciodată nu ar fi aflat despre existenţa acestui mic orăşel dacă nu exista pisoiul Dewey, numit după sistemul decimal de clasificare în biblioteci, aruncat în cutia de recuperare a cărţilor în una din cele mai geroase nopţi de iarnă. Este găsit în dimineaţa următoare de directoarea bibliotecii, Vicky Myron, pe care o cucereşte imediat. El le va readuce speranţa, entuziasmul şi prietenia locuitorilor.

    Şi nu era cel mai talentat sau inteligent pisoi din lume. Şi nu cânta la chitară, la harpă sau la pian. Era un simplu pisoi: vesel şi curios, înţelegător şi iubitor, înţelept şi cu suflet mare. Oare nu aceleaşi cuvinte le putem folosi la descrierea oricărui animăluţ ce ne aparţine? Desigur. Noi îi iubim şi este suficient.

     Dewey era iubit. Nu doar de directoarea bibliotecii, nu doar de toţi lucrătorii, utilizatorii, dar şi de persoanele ce au părăsit oraşul, de locuitorii întregii ţări şi nu numai… Însuşi existenţa lui Dewey a unit o mulţime de oameni absolut necunoscuţi, chiar şi gândul la pisoi trezea zâmbetul, nostalgia, amintirea despre clipele fericite ale vieţii.

     O carte uluitoare. Scrisă de o femeie cu o viaţă foarte complicată, trecută prin grele încercări, boli, intervenţii chirurgicale, moartea tragică a fraţilor. Pe parcursul cărţii vedem schimbările care au avut loc în oraş, în bibliotecă şi nu doar…

     Cartea nu se citeşte dintr-o răsuflare şi nu oferă doar bună dispoziţie. Dar este despre o  minune – despre un motan, care nu făcea nimic deosebit,  el pur şi simplu trăia într-o bibliotecă şi de la sine a devenit simbolul întregului oraş,o mică celebritate pentru care oamenii călătoresc multe mii de kilometri pentru a petrece câteva clipe cu el... Dewey a fost subiec pentru articole de ziar, DVD-uri şi documentare de televiziune, informaţia despre el fiind publicată nu doar în reviste din toate colţurile lumii, dar şi din Asia şi Europa. Dewey a rămas simbolul oraşului şi după moartea lui, despre care su anunţat peste 270 de ziare americane, printre care numărându-se şi New York Times şi USA Today.

Citate din carte:

        "Nu aveam televizor , aşa că stăteam de vorbă unii cu alţii."

         "Asemenea majorităţii oamenilor, credeam că a fi bibliotecar înseamnă să ştampilezi data de predare pe spatele cărţilor."

        "Pisoiul era sursa noastră de inspiraţie, prietenul nostru, exemplul nostru de supravieţuitor. Era unul dintre noi. Şi, în acelaşi timp, era al nostru."

Vă invit la lectură!

Ziua profesională a Salvatorului din

 Republica Moldova- 05.04.2016

Sunteți o structură a oamenilor speciali, chemați să interveniți în situații speciale, fiecare misiune fiind o luptă pentru viață, o luptă cu secundele și cu propriile limite.

  

Cu ocazia Zilei Salvatorului vrem să vă mulțumim și să vă felicităm pentru modul profesionist și plin de dăruire în care vă îndepliniți misiunile! 

Mulţumim pentru sacrificiul vostru, mulţumim că în fiecare zi luptaţi pentru siguranţa cetăţenilor.

 La multi ani !!!

Expoziţie virtuală "Pe înţelesul copiilor noştri"

Un copil este curios. El pune multe întrebări şi aşteaptă răspunsuri precise şi convingătoare. Nu-i de glumă cu întrebările unui copil. Ce facem când nu ştim cum să explicăm lucruri complicate pe înţelesul lor? În ajutor ne vin următoarele cărţi din colecţia bibliotecii.

Divorţul pe înţelesul copiilor / Patricia Lucas, Sthepane Leroy. - Ch.: Cartier, 2008

De ce există atât de multe divorţuri astăzi? Cum se poate ca soţi să ajungă la despărţire şi uneori la ură când au împaăţit totul şi chiar au conceput copii împreună? Întrebările adolescenţilor despre divorţ sunt atât de directe încât îi lasă adesea pe adulţi fără răspuns. Pentru ei, ca şi pentru adulţi, ruptura reprezintă o probă importantă pe care nu o treci ân nici un caz mai uşor dacă îi minimalizezi efectele. Nu sunt oare copiii primii afectaţi de schimbarea locului unde au trăit o viaţă, de schimbarea şcolii, de nevoia de adaptare la o nouă organizare familială, adesea plină de constrângeri? Cum ai putea să le oferi mijloacele de a se forma într-un climat de încredere perfectă, fără ca ei să nege totuşi povestea lor personală, la mijloc fiind între două cămine şi două lumi diferite? Plecând de la exemple autentice, autorii încearcă să facă mai puţin dramatică această situaţie dureroasă şi să traseze reperele de care are nevoie orice copil ai cărui parinţi se despart.

Dragostea pe înţelesul copiilor noştri / Nicole Bacharan, Dominiquie Simonnet. - Ch.: Cartier, 2008

Nevoia de iubire, plăcerea de a iubi, lipsa de iubire… Dragostea şi iar dragostea, mereu şi mereu… În fapt, singurul lucru care ne interesează, nu-i asa?
Cum să te „regăseşti“ în iubire, la vârsta la care începe totul? Cum ştii dacă iubeşti sau eşti iubit? Putem face distincţia între dorinţă, prietenie, afecţiune, pasiune poate? Să mai credem încă în marea dragoste? Să facem dragoste fără să iubim? Să iubim fără a simţi dorinţa? De-a lungul unor conversaţii animate, un barbat şi o femeie se expun tirului de întrebări provocatoare ale unor adolescenţi.
 Fără ocolişuri, fără disimulari, Nicole Bacharan şi Dominique Simonnet ne indruma pe „calea“ acestei adevarate (dar extrem de complicate!) comori: libertatea de a iubi.

Drepturile omului pe înţelesul copiilor de la 7 la 77 ani / Yama Rade. - Ch.: Cartier, 2009

Un copil curios şi năzdrăvan vrea sa înţeleagă drepturile omului. Cum să împaci interesele Franţei cu drepturile omului? La ce mai pot servi aceste drepturi care pe scară largă nu sunt aplicate nicăieri în lume? Islamul este compatibil cu ele? Nu ar fi de preferat o dezvoltare în privinţa lor? Franţa este cu adevărat ţara drepturilor omului?
   Cu graţia inocenţei, copilui îi pune întrebări fără drept de apel lui Rama Yade, Secretarul de Stat în Ministerul Afacerilor Externe şi Drepturile Omului. Despre momentul întâlnirii cu persoanele fără adapost din Aubervilliers, în gestionarea crizei numită Arca lui Zoe, despre vizita colonelului Khadafi în Franţa şi cea a lui Dalai Lama, Rama Yade răspunde cu umor şi inteligenţă, tact pedagogic şi precizie, folosind exemple emblematice din acţiunile sale de guvernare. În paginile acestei cărti, Rama Yade ne dezvăluie culisele, fără să ascundă nimic din constringerile acestei misiuni exaltante care, din multe privinţe, vine să completeze cu un plus de pasiune acţiunile noastre pe plan extern.

Dumnezeu pe înţelesul nepoţilor noştri / Jacques Duquesne. - Ch.: Cartier, 2008

Creaţia lumii este altceva, cu totul altceva. Ea este pe cale de a se face. Ea nu este terminată. Dumnezeu încă mai lucrează în lume, în univers, pentru a continua creaţia. Noi vorbeam adinea­uri despre trecerea de la dezordine la organizare. Procesul continuă. Şi aceasta datorită colaborării lui Dumnezeu cu oamenii. În religiile evreiască şi crestină, asta se cheamă Legământ: Dumnezeu şi oamenii fac alianţa pentru a îmbunătăţi lumea.

Etica pe înţelesul tuturor / Roger-Pol Droit. - Ch.: Cartier, 2009

Peste tot se vorbeste despre etica. Acest cuvant nu a mai fost niciodata folosit atat de frecvent. In fiecare zi, il intalnim rostit in numeroase discursuri, imprimat intr-o sumedenie de ziare si carti, auzit la radio, la televizor, la şcoală, la universitate. 
   Şi totuşi, chiar dacă acest cuvânt este omniprezent, nu e sigur că sensul său este limpede mereu. Despre ce este vorba, de fapt, atunci când vorbim de etică? De morală, oare? De principii generale ori poate de decizii particulare? De aplicarea vechilor principii în situaţii noi sau de inventarea unor norme inedite? Oare este vorba de un subiect pentru experţi sau de o cugetare ce implică pe toata lumea?

Religiile pe înţelesul fiicei mele / Roger-Pol Droit. - Ch.: Carteir, 2008

Când fiica mea a împlinit treisprezece ani, mi-am dat seama că ea nu a avut parte deloc de educaţie religioasă. Am fost surprins de punctele de reper care îi lipseau: Biblia, Dumnezeu, Coranul, semnificaţia sacrului... Nimeni nu îi vorbise cu claritate despre unitatea şi diversitatea religiilor. Totuşi este indispensabil să ai, în legatură cu aceste probleme, puncte de reper. În toate ţările se învecinează, acum, oamenii de credinţe diferite, care trebuie să inveţe să se cunoască. Religiile sunt un element esenţial al experienţei umane. Dacă nu le vorbim copiilor noştri despre aceasta, comori ele omenirii riscă să le scape.

Filosofia pe înţelesul fiicei mele / Roger-Pol Droit. - Ch.: Cartier, 2009

A face filosofie nu înseamnă pur şi simplu a gândi, a avea idei. Înseamnă a începe să observi propriile tale idei ca şi cum le-ai privi dintr-o parte, ca şi cum ai vrea să-ţi faci curăţenie în cap.

Islamul pe înţelesul copiilor / Tahar Ben Jellouin. - Ch.: Cartier, 2008

„Aici le povestesc despre islam şi despre civilizaţia arabă atât copiilor mei, născuţi musulmani, cât şi tuturor copiilor din orice ţară, cu orice origine, religie, limbî şi cu orice speranţe. Nu-i nicidecum vreo predică sau vreo pledoarie. Nu vreau să-i conving de ceva anume, spun cât se poate de obiectiv şi de simplu povestea unui om care a ajuns profet, precum şi povestea unei religii şi a unei civilizaţii care au dat atâtea lucruri umanităţii.”

Rasismul pe înţelesul fiicei mele / Tahar Ben Jellouin. - Ch.: Cartier, 2009
 Când a venit cu mine la o manifestaţie împotriva proiectului de lege privind imigraţia, fiica mea mi-a pus întrebări despre rasism. Am vorbit mult. Mai bine decât oricine altcineva, copiii pot să înţeleagă că nu ne naştem, ci devenim rasişti. Această carte, care încearcă să răspundă la întrebările fiicei mele, se adresează copiilor care înca nu au prejudecăţi şi care vor sa înţeleagă. Iar adulţilor care o vor citi, eu sper că le va fi de folos ca să le răspundă copiilor lor la întrebări mult mai încuietoare decât s-ar aştepta ei.