Dewey. Pisoiul din biblioteca unui mic oraş cucereşte lumea

Autor: Vicky Myron în colaborare cu Bret Witter

Titlu original:  Dewey: The Small-Town Library Cat Who Touched the World

Limba originală: engleza

Traducător: Ines Hristea

Editura: Humanitas Fiction

Anul apariţiei: 2012

   Patruzeci de săptămâni în fruntea listei de bestselleruri a ziarului New York Times. Carte tradusă în peste treizeci de limbi si vândută în peste un milion de exemplare. În curs de ecranizare, cu Meryl Streep în rolul lui Vicki Myron.

      Prin câte suferinţe poate trece un animal de companie? Ce impact poate să aibă asupra comunităţii? Câte vieţi poate să influenţeze? Cum a fost posibil ca un nefericit  pisoi abandonat să devină faimos, să transforme o mică bibliotecă în centru lumii şi atracţie pentru turişti, iar un mic oraş provincial din America să devină cunoscut în toată lumea?

    Cartea nu este doar despre un pisoi, este despre oraşul Spencer, statul Yowa, care este foarte frumos, probabil – cu lanurile nemărginite de porumb, cu oamenii  Dar, citind cartea, înţelegi că nimeni niciodată nu ar fi aflat despre existenţa acestui mic orăşel dacă nu exista pisoiul Dewey, numit după sistemul decimal de clasificare în biblioteci, aruncat în cutia de recuperare a cărţilor în una din cele mai geroase nopţi de iarnă. Este găsit în dimineaţa următoare de directoarea bibliotecii, Vicky Myron, pe care o cucereşte imediat. El le va readuce speranţa, entuziasmul şi prietenia locuitorilor.

    Şi nu era cel mai talentat sau inteligent pisoi din lume. Şi nu cânta la chitară, la harpă sau la pian. Era un simplu pisoi: vesel şi curios, înţelegător şi iubitor, înţelept şi cu suflet mare. Oare nu aceleaşi cuvinte le putem folosi la descrierea oricărui animăluţ ce ne aparţine? Desigur. Noi îi iubim şi este suficient.

     Dewey era iubit. Nu doar de directoarea bibliotecii, nu doar de toţi lucrătorii, utilizatorii, dar şi de persoanele ce au părăsit oraşul, de locuitorii întregii ţări şi nu numai… Însuşi existenţa lui Dewey a unit o mulţime de oameni absolut necunoscuţi, chiar şi gândul la pisoi trezea zâmbetul, nostalgia, amintirea despre clipele fericite ale vieţii.

     O carte uluitoare. Scrisă de o femeie cu o viaţă foarte complicată, trecută prin grele încercări, boli, intervenţii chirurgicale, moartea tragică a fraţilor. Pe parcursul cărţii vedem schimbările care au avut loc în oraş, în bibliotecă şi nu doar…

     Cartea nu se citeşte dintr-o răsuflare şi nu oferă doar bună dispoziţie. Dar este despre o  minune – despre un motan, care nu făcea nimic deosebit,  el pur şi simplu trăia într-o bibliotecă şi de la sine a devenit simbolul întregului oraş,o mică celebritate pentru care oamenii călătoresc multe mii de kilometri pentru a petrece câteva clipe cu el... Dewey a fost subiec pentru articole de ziar, DVD-uri şi documentare de televiziune, informaţia despre el fiind publicată nu doar în reviste din toate colţurile lumii, dar şi din Asia şi Europa. Dewey a rămas simbolul oraşului şi după moartea lui, despre care su anunţat peste 270 de ziare americane, printre care numărându-se şi New York Times şi USA Today.

Citate din carte:

        "Nu aveam televizor , aşa că stăteam de vorbă unii cu alţii."

         "Asemenea majorităţii oamenilor, credeam că a fi bibliotecar înseamnă să ştampilezi data de predare pe spatele cărţilor."

        "Pisoiul era sursa noastră de inspiraţie, prietenul nostru, exemplul nostru de supravieţuitor. Era unul dintre noi. Şi, în acelaşi timp, era al nostru."

Vă invit la lectură!

OARE DE CE …?

şi alte întrebări despre...

Expoziţie virtuală

O serie de cărţi pentru copii, cu ilustraţii de excepţie, care oferă răspunsuri la întrebări fireşti, ce stârnesc curiozitatea micilor cititori, care îi pun deseori în dificultate pe părinţi şi bunici.

Citind cărţile din seria OARE DE CE ...?

ai ocazia să înţelegi răspunsul la multe întrebări care probabil te-au frămîntat, cum ar fi:

OARE DE CE ... Burtica mea face gălăgie,

                         Săpunul face balonaşe,

                         Răsare soarele, 

                        Şerpii năpîrlesc,         

                        Castelele aveau şanţuri de apărare etc.

                      

  Pentru ce am piele?

De ce urechile au formă caraghioasă?

Ce sunt somnambulii?

Din această carte vei afla lucruri interesante despre propriul tău corp, care cu siguranţă îţi vor stîrni curiozitatea.

Ce este sunetul?

De ce cresc prăjiturile?

Cine poate merge pe apă?

Din această carte vei afla lucruri interesante şi utile despre fenomene pe care le întîlneşti la tot pasul, dar ale căror cauze nu îţi sunt încă cunoscute.

De ce îşi schimbă Luna forma?

Pot florile să indice ora?

Cine a inventat calendarul nostru ?

Încă din antichitate oamenii şi-au pus întrebări legate de scurgerea timpului şi succesiunea anotimpurilor. Vei afla lucruri interesante desre acest subiect şi multe alte informaţii utile citind cartea de faţă 

De ce îşi ling şopîrlele gecko ochii?

Care broască ţestoasă pescuieşte cu limba?

Care şopîrlă are un guler înfricoşător?

Din această carte vei afla lucruri interesante despre reptile, care te vor uimi cu siguranţă. Secretele lor îţi vor fi dezvăluite într-un mod incitant, prin explicaţii clare şi desene realizate cu măiestrie.

Ce era Moartea Neagră ?

De ce cărţile erau legate cu lanţuri?

De ce se revoltau ţăranii?

Din această carte vei afla lucruri interesante dar şi amuzante despre lumea medievală, care cu siguranţă îţi vor stirni curiozitatea.

"Când mă vei întâlni" de Rebecca Stead

     S-a dat start concursului de lectură BĂTĂLIA CĂRŢILOR 2016!

      Una din cele 10 cărţi pentru categoria 11-14 ani  este "Când mă vei întîlni" de Rebecca Stead.

Titlu original: When you reach me

Limba originală: engleză

Traducător: Iulia Arsintescu

Editura: Arthur

Anul apariţiei: 2013

      Rebecca Stead s-a născut la New-York, este scriitoare pentru copii şi adolescenţi. Una din cărţile care au făcut-o vestită  pe  Rebecca Stead este cartea „Când mă vei întâlni”. 

A fost publicară pentru prima dată în anul 2009 şi rapid a cucerit inimile cititorilor şi atenţia criticilor literari ajungând prima pe lista celor mai citite cărţi pentru copii în America. În anul 2010 câştigă prestigiosul premiu literar Newbury pentru contribuţie remarcabilă în literatura pentru copii.

                 O carte întoarsă pe dos, un labirint al misterelor şi al călătoriei în timp. O carte cu o mulţime de „de ce?”. Încă din primul capitol îţi dai seama  că trebuie s-o citeşti până la capăt pentru a o înţelege. Sunt scrise lucruri emoţionante şi ne învaţă că aparenţele înşeală.

     Stilul  diferit  în care autoarea scrie – nu dă niciodată prea multe detalii şi nu se concentrează pe un anumit lucru – te absoarbe total.   

          

     Ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată cel mai bun prieten te-ar evita?

     Răspunsul ni-l poate da Miranda, o fată simplă de 12 ani. O fată curajoasă - şi în acelaşi timp fricoasă – ţine la prietenii săi şi este gata oricând să dea o mână de ajutor.

Miranda are destule probleme: mama care nu găteşte micul dejun şi se îmbracă ca o puştoaică, un traseu plin de pericole de la şcoală spre acasă. Miranda merge în fiecare zi spre şcoală cu Sal, prietenul cel mai bun. Ei ştiu pe unde este cel mai bine să meargă şi unde să se oprească, ştiu pe cine să ocolească.

     Pe neaşteptate ordinea lucrurilor se destramă: Sal, prietenul cel mai bun aparent fără nici un motiv hotărăşte s-o înlăture pe Miranda din viaţa lui.

     Apoi fetiţa primeşte un bileţel misterios:

Vin să salvez viața unuia dintre prietenii tăi și pe a mea.

Îți cer două favoruri.

În primul rând, să-mi scrii o scrisoare.

    Urmează alte trei bileţele, unul mai ciudat decît altul,  care sfidează legile timpului şi ale spaţiului. Ele o fac pe Miranda să creadă că are un rol hotărîtor într-o misiune de salvare. Miranda trebuie să descopere identitatea destinatarului şi să pună la capăt toate piesele  acestui  puzzle-ul fantastic al călătoriei în timp pînă nu e prea tîrziu.
Şi ce legătura are totul cu cel mai bun prieten?
       Eroii cărţii trăiesc în America în anii 70, dar sunt foarte vii şi adevăraţi, ţi se pare că citeşti despre copiii contemporani. Problemele descrise în carte au rămas aceleaşi ca şi în ziua de azi: relaţiile cu părinţii, cu colegii, siguranţa pe stradă şi diferenţa socială.

   Sub ochii noştri Miranda - personajul principal al cărţii se maturizează, începe a înţelege că această lume nu e doar pentru ea, că alături trăiesc oameni, oameni vii cu interesele şi problemele lor.

O carte despre relaţiile dintre elevi, copii şi părinţi cu elemente de fantastică.

O carte care te face să te întorci cu gândurile la eroi, la suget, o carte de suflet

      O carte citită dintr-o răsuflare, care cu fiecare pagină îţi dezvăluie că era mai mult decât ce părea a fi iniţial. O carte frumoasă, interesantă şi, în mod sigur, diferită. Citind cartea te simţi implicat în mod direct în poveste.

     Citate:

"Eu nu judec cărţile după copertă. Le judec după prima frază"

"Uneori simţi că eşti rău abia în momentul în care încetezi să mai fii rău. Este ca atunci când aprinzi lumina şi îţi dai seama cât de întuneric fusese înainte în cameră."

"E simplu să iubeşti pe cineva. Dar este greu să ştii când trebuie s-o spui cu voce tare."

"Gândirea normală este doar un nume pe care îl dăm felului în care ne-am obişnuit să vedem lucrurile."

  O recomand vouă, cititorilor!  

Lectură plăcută vă doresc!

  "Cea mai frumoasă experienţă pe care o putem trăi este misterul"

Albert Einstein

Enciclopedia - destrămarea misterului

"Enciclopedie: monument al progresului spiritului uman" - Voltaire

  Enciclopedia este instrumentul de dezvoltare a  pasiunii copilului pentru cunoaştere.   La biblioteca Maria Drăgan a avut loc lecţia bibliografică cu genericul "Enciclopedia - destrămarea misterelor", grupul ţintă - elevii clasei a IV-a a Şcolii primare nr. 82.  Copiii au făcut cunoştinţă cu colecţiile de enciclopedii menite să îmbunătăţească cultura generală şi să satisfacă curiozitatea oricărui. În timpul lecţiei participanţii au aflat despre istoria, rolul şi importanţa enciclopediei, etapele de apariţiei a unei enciclopedii. Copiii au învăţat cum şi cu ce scop să folosească o enciclopedie, despre structura cărţii de acest gen, indicii alfabetici, de subiect, şi termeni.

     "Scopul  unei enciclopedii este de a aduna cunoştinţele risipite pe faţa Pământului, de a expune sistemul general al cunoştinţelor oamenilor lângă care trăim, şi de a-l transmite oamenilor care vin după noi; pentru ca lucrările secolelor trecute să nu fie lucrări inutile pentru secolele care vor veni; pentru ca nepoţii noştri, devenind mai instruiţi, să devină totodată mai virtuoşi şi mai fericiţi şi pentru ca noi să nu mirim fără a avea vreun merit" - Denis Diderot

 Curiozităţi despre capitala Republicii Moldova

„Nimeni nu poate fi istoric dacă nu este însoțit de curiozitate” 

Arnold Toynbee 

Chişinăul este o adevărată încântare pentru turiştii care îl vizitează pentru prima data. Strazile sunt perpendiculare una pe alta. Artera principala este Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, iar de-a lungul acesteia se găsesc majoritatea instituţiilor importante. Adevărata splendoare este în timpul verii: sub cerul azuriu se întind bulevardele largi şi moderne, care se întretaie cu coloritul străzilor vechi ale Chişinăului, cu clădirile din piatră albă; un oraş activ, dar în acelaşi timp liniştit.

Chisinăul este situat într-o zonă cu climă destul de moale, temperat-continentală, se manifestă vecinătatea cu Marea Neagră

Viaţa culturală este menţinută de muzee, săli de concerte, biblioteci, Case de Cultură, cinematografe.  

Curiozităţi ale Oraşului Chişinău:

Cel mai mare cimitir din Europa Cimitirul Sfântul Lazăr („Doina”) este cimitirul cu cea mai mare suprafaţă din Europa. Potrivit unor estimări, acesta are aproape două milioane de metri pătraţi. El a fost deschis în anul 1966.  

Cea mai veche biserică, închisă accesului, Biserica Măzărache este cea mai veche clădire din Chişinău. Construită în 1742, biserica este cel mai vechi şi cel mai valoros edificiu din oraş, singurul care păstrează arhitectura medievală moldovenească. În jurul ei se află şi cea mai veche necropolă a capitalei, datată cu secolele XV-XVI, iar pe aceeaşi colină izvorăşte apa de la care-şi trage numele Chişinăul. În 1955, autorităţile sovietice au cedat monumentul ruşilor de rit vechi în schimbul bisericii lor, care fusese demolată în timpul construcţiei bulevardului Tineretului (azi Grigore Vieru). Fiind o comunitate închisă, până nu demult lipovenii n-au lăsat picior de străin să calce pe acele locuri. Chiar şi specialiştii au ajuns să studieze vestigiile doar după intervenţia Ministerului Culturii.

 În Chişinăul istoric au existat trei arcuri de triumf, dintre care s-a menținut doar cel mai impunător ca valoare arhitecturală.

Arcul de Triumf din Chișinăul actual, parte integrantă din complexul arhitectural al centrului urban, este construit din piatră albă șlefuită, de formă pătrată, cu patru deschideri, fiind amplasat pe axa principală a Catedralei Mitropolitane Nașterea Domnului (1830) şi Clopotniţei Catedralei (1835). Monumentul cu o înălțime de 13 m are ornamentele şi capitelurile executate din ceramică, ce imită stilul corintic. Baza construcţiei este înscrisă în patru piloni masivi corintici, plasați pe postamente speciale ce servesc drept pasaje pentru pietoni. Nivelul superior este decorat în stil clasic.  Arcul de Triumf din Chișinăul este considerat unul dintre cele mai frumoase din lume.

Despre acestea şi multe alte curizităţi ale capitalei Republicii Moldova am discutat astăzi cu elevii Şcolii Primare nr. 82 - clasa a IV-a A

Duminica iertării: nici o supărare la inimă

     

      

     Astăzi este Duminica iertării şi împăcării, ziua ce precede întrarea în Postului Mare. Această zi este împodobită cu frumoase tradiţii şi obiceiuri pe care creştinii ortodocşi le respectă pentru a avea un post uşor, cu împliniri care să înfrîneze puterea păcatului. În această zi rudele, prietenii şi vecinii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii pentru eventualele greşeli pentru a întra cu sufletul curat în Post. Tradiţia spune că persoanele care se consideră vinovate, de o greşeală din trecut, şi îşi doresc să se împace cu cineva cu care s-au certat, îi aduce acesteia, ca semn al reconcilierii şi a dorinţei de a fi iertat: prăjituri, cozonaci, nuci şi fructe. Tot în acestă duminică tinerii căsătoriţi îi vizitează pe naşii de cununie şi le urează sănătate şi post uşor.

     Un ritual vechi este Baterea halviţei. La acest ritual vesel participă copiii şi adolescenţii. Gazda leagă o bucată de alviţă cu o sfoară şi o plimbă în faţa tinerilor organizaţi pe echipe de câte doi. Participanţii la ritual au mâinile legate la spate şi încearcă să prindă bucata de halviţă cu gura, un lucru foarte dificil.

     Altă tradiţie este Vergelul sau refenelele: după asfinţitul soarelui se organizează un program satiric: un schimb de replici şi de strigături satirice (refenele) între fetele „bătrâne” şi feciorii „tomnatici” care au rămas necăsătoriţi.

     O tradiţie deosebită este „îmblânzirea soacrelor”: nurorile prepară plăcinte cu brânză dulce şi cu stafide pe care le dăruiesc soacrelor, sperând ca în timpul Postului relaţiile lor să rămână „dulci”.

     De secole există o tradiţie primită cu bucurie de copiii din familiile sărmane. Credincioşii le oferă acestor copii şapte sticle cu lapte, care simbolizează cele şapte săptămâni de post. Tradiţia spune că acest ritual atrage sporul în familia credincioşilor generoşi.

     În unele localităţi s-a mai păstrat o veche datină a focurilor purificatoare: ăe înserat se aprind focuri pe dealurile satului. Această tradiţie semnifică purificarea atmosferei în localitatea respectivă prin alungarea forşţelor răului şi prinperpetuarea renaşterii la viaţă.

                                                                     

                                                                                 "Iertarea este începutul iubirii"

Expoziţie virtuală "Tot ce îşi poate închipui un om într-o bună zi un altul va realiza"

     Cărţile lui Jules Verne sunt unele dintre cele mai citite de către copii.  Verne este un fabulos precursor al genului Scince-Fiction în literatura universală. Mulţi autori de romane science-fiction au prevăzut unele invenţii sau modul în care se va schimba în timp societatea noastră. Puţini au fost însă aşa vizionari precum Jules Verne, scriitorul care ne-a înseninat copilăria cu romanele sale de aventuri, dar pe care îl putem reciti acum cu alţi ochi, pentru a observa cum a intuit el evoluţia tehnologiei şi ştiinţei.

    

 Dacă doriţi să refaceţi traseul spre centrul Pământului, să călătoriţi în spaţiu sau în adâncul mărilor, în submarina căpitanului Nemo, să vă aventuraţi pe o insulă plină de mistere - vă invităm la bibliotecă pentru a lectura cele mai căutate carţi a scriitorului care a văzut viitorul acum două secole

                                              Copiii căpitanului Grant / Verne Jules

Odată cu apariţia în 1868 a romanului Copiii căpitanului Grant, Jules Verne (1828-1905) dobândeşte renumele de autor de literatură pentru tineret. Cine n-a auzit de Paganel, zăpăcitul savant geograf, omul-enciclopedie? Înzestrat cu un neîntrecut simţ al umorului, om curajos, generos şi iubitor de adevăr şi dreptate. Este figura centrală a romanului, un personaj de neuitat. Cititorul îi vaîndragi la fel de mult pe Mary şi Robert, copiii căpitanului Harry Grant, înflăcărat patriot scoţian, dispărut fără urmă, pe lordul Glenarvan ş.a. Eroii creaţi de fantezia debordantţ a scriitorului sunt mai reali decât mulţi dintre oamenii vii. Romanul, plin de aventuri captivante, este totodată şi o bogată geografie distractivă, un exemplu strălucit de beletrizare a temelor ştiinţifice. Materialul cognitiv se conjugă în mod armonios cu gândurile şi faptele personajelor. Rezultatul: o carte pe care, citind-o, o păstrezi în suflet toată viaţa.

 Cinci săptămâni în balon / Jules Verne.  – Bucureşti : Herra, 2004.  – 160 p.

Acesta este unul dintre primele romane ale lui Jules Verne şi conţine germenii "ingredientelor" operei viitoare, amestecând cu îndemânare intriga fecundă cu aventurile, întorsăturile de situaţie şi descrierile tehnice, geografice şi istorice. Cartea oferă o prezentare bună a explorărilor continentului african, incomplet cunoscut de către europeni la acea dată, dar străbătut de exploratorii care voiau să îi descopere secretele. Succesul cărţii este rapid, aducându-i lui Jules Verne liniştea financiară şi un contract cu editura lui Jules Hetzel, care avea să publice multe dintre operele sale în următorii ani.

 Un pământ cu susu-n jos / Jules Verne.  – Bucureşti : Corint, 2005.  – 160 p.

Un pământ cu susu-n jos este o dovadă a spiritului năvalnic al geniului scriitor. Eroii din ,,De la Pământ la Lună'' cor,  nici mai mult, nici mai puţin, decât să schimbe axa de rotaţie a Pământului! De ce? Cititorul va descoperi singur, parcurgând cu sufletul  la gură savuroasele şipline de mister pagini ale acestui roman atât de original!

 Căpitan la cincprezece ani / Jules Verne.  – Ch. : ARC, 2011.  – 112 p.

Această carte evocă vitejia adolescentului Dick Sand, natura sălbatică a Africii Ecuatoriale, exprimând în acelaşi timp un înflăcărat protest împotriva ănrobirii omului de către om. Personajele principale ale romanului sunt : Căpitanul Hull, Dick Sand, doamna Weldon şi fiul acesteia Jack, Benedict. Pe data de 2 februarie 1873 vasul Piligrim a părăsit apele Noii Zelande după o bogată vânătoare de balelene, îndreptându-se spre San Francisco. James Weldon este nevoit să părăsească Noua Zeelandă, fiind chemat să încheie o afacere importantă fiind nevoită să îşi lase acasă soţia şi copilul.

Şarpele de mare / Jules Verne.  – Cluj-Napoca : Maxim Bit, 2007.  – 126 p.

Şarpele de mare, roman de mici dimensiuni, le propune cititorilor o incursiune palpitantă în adâncurile din oceanele şi mările lumii, acolo unde sălăşluieşte o creatură bizară, de nimeni văzută, despre care povesteşte cu nesaţ Cabidoulin. Stăpânind arta suspansului, romancierul alege un final în coadă de peşte. Mitologicul monstru marin, care face ravagii şi nu se lasă prins niciodată, arătându-se cât să-şi exercite forţa malefică şi să aprindă imaginaţia, se transformă într-un ideal la care aspiră echipajul balenierei Saint Enoch.

 Castelul din Carpaţi/ Jules Verne. - Ch.: Universitas, 1992. -  148 p.

În sătucul Werst din Transilvania, la poalele Carpaţilor, se întâmplă lucruri ciudate, ce-i fac pe locuitori să creadă că diavolul însuşi a pus stăpînire pe castelul din apropiere. Un vizitator, contele Franz de Telek , în varstă de 27 de ani, nu crede în aceste legende şi vrea să verifice chiar el straniile întâmplări. După cercetări amănunţite, află că proprietarul este nimeni altul decât baronul Rodolphe de Gortz, o cunoştinţă mai veche. Dar Telek si Gortz nu au fost amici, ci rivali – cu ani în urmă, cei doi s-au luptat pentru inima aceleiaşi femei, doamna La Stilla, o cântăreaţă italiană. Desi era convins ca femeia murise, contelui i se pare ca o zareste la castel si chiar ca ii aude vocea. Acest lucru îl determină să continue ancheta.   

De la Pământ la Lună / Jules Verne. - Buc.: Editura Datina, 368 p.

 Romanul descrie povestea unui președinte al unui club de arme din Baltimore după Razboiul Civil American, a rivalului său, un producător de arme din Philadelphia și a unui francez care au construit o enormă nava spatiala armă numită Columbiad  în formă de obuz care va fi lansată în spațiu spre Luna. Povestea este, de asemenea, notabilă pentru că Verne a încercat să facă unele calcule surprinzător de apropiate de cele reale, mai ales având în vedere lipsa totală a oricăror date cu privire la subiect în acel moment. Cu toate acestea, scenariul s-a dovedit a fi impracticabil în condiții de siguranță pentru călătoria în spațiu cu echipaj uman deoarece necesită un timp mai lung pentru a atinge viteza de evadare cu limitarea accelerației la limitele suportabile pentru pasageri. Personajul Michel Ardan din roman a fost inspirat de Felix Nadar De la Pământ la Lună formează prima parte a unei aventuri încheiate cu In jurul lunii. Cele două romane constituie un tot unitar, ceea ce a făcut ca multe dintre traducerile în limba română să le includă în același volum, ca două părți ale aceluiași roman. Mai multe personaje ale seriei, printre care trioul care conduce Gun Club-ul, reapar în romanul Intamplari neobisnuite, publicat douăzeci de ani mai târziu, fără un succes deosebit și redescoperit în 1975.

Verne, Jules. O călătorie spre centrul pământului / Jules Verne.  – Bucureşti : TEDIT FZH, 2008.  – 300 p.

Un roman fabulos care se axează pe o temă  predilectă operei luiJules Verne : relsţis dintre om şi natură. Autorul imaginează, de data aceasta, o lume subterană, asemănătoare celei existente cu milioane de ani în urmă, la suprafaţa globului. Profesorul de mineralogie Otto Lidenbrock şi nepotul său Axel pornesc incursiunea lor subterană printr-un vulcan din Islanda şi ajung în plină Mediterană, în Stromboli. Întreg periplul are un caracter fantastic, cei doi descoperind monştri preistorici, mări subterane, structuri geologice dispărute, elucidând.

Vă invităm la lectură!

Mărţişorul bibliotecii

La biblioteca Maria Drăgan au loc mai multe ateliere de creaţie. De fiecare dată sunt efectuate cu multă dragoste şi răbdare obiecte handmade, pe care copiii le duc acasă pentru a le oferi părinţilor motive de bucurie şi mândrie. În aşteptarea  primăverii copiii au confecţionat simbolul lunii martie - un mărţişor deosebit, care nu poate fi pus la piept, în schimb încântă privirile tutror utilizatorilor bibliotecii.