Curiozităţi despre cele mai renumite biblioteci din lumii

• Cea mai mare bibliotecă din lume este Biblioteca Congresului din Washington. Ea conţine aproximativ 75 de milioane de titluri diferite, inclusiv fotografii, înregistrări video şi audio.

• Dacă vom împărţi toate cărţile păstrate la Biblioteca Publică din Moscova la toţi angajaţii obţinem câte 29830 de exemplare de persoană.

• Cea mai misterioasă bibliotecă din lume rămâne şi până în prezent colecţia de documente şi cărţi a lui Ivan cel Groaznic. Istoricii presupun că ea a fost ascunsă sau mutată în alt loc de către însuşi împărat. Timp de mai multe secole oamenii de ştiinţă şi arheologii din din întreaga lume încearcă să găsească artefactul preţios. După una din versiuni biblioteca este ascunsă în pereţii Kremlinului.

• Cea mai mare bibliotecă a Lumii Antice păstrată până în zilele noastre este biblioteca regelui asirian Assurbanipal  (sec. VII î. Hr.). Regele nu era doar un cititor înflăcărat, dar avea slăbiciune faţă de colecţionarea textelor. Chiar şi în timpul campaniilor militare şi a războaielor el captura întregi biblioteci. Cea mai mare parte de colecţie descoperită de arheologi conţine 25,000 de tăbliţe de lut cu texte cuneiforme

• Biblio-cleptomania nu este doar un cuvânt greu de pronunţat ci şi o boală reală care se caracterizează prin dragoste nemărginită faţă de cărţi şi dorinţa de a avea exemplarele din bibliotecă. Cel mai faimos reprezentant a acestei boli este Stephen Blumberg – a furat mai mult de 23000 de cărţi rare din 268 biblioteci din diferite părţi a lumii. Ca să adune colecţia sa, estimată la 20 milioane de dolari, aplica diverse tehnici, ba uneori ajungea în bibliotecă prin sistemele de ventilare.

• Abdul Kassem Ismael  - Marele Vizir al Persiei (sec. X) se găsea permanent lângă biblioteca sa personală. Dacă mergea uneori biblioteca îl „urma”. 117.000 de cărţi erau transportate pe 400 de cămile. Cărţile (împreună cu cămilele) erau aranjate în ordine alfabetică.

• În bibliotecile publice din Europa cărţile erau prinse cu lanţuri de raft. Lanţurile erau suficient de lungi ca cartea să fie luată de pe raft şi citită, dar nu permiteau să scoţi cartea din bibliotecă. Practica a continuat până în sec. XVIII, motivul fiind valoarea fiecărui exemplar.

• În una din bibliotecile oraşului finlandez Vantaa a fost returnată pe neobservate o carte, împrumutată cu peste 100 de ani în urmă. Nu s-a reuşit să se afle cine a adus cartea, dar după notiţele de pe partea interioară a coperţii, cartea a fost eliberată oficial la începutul sec. XX.