Filiala Maria Drăgan este ţara poveştilor, minunilor şi a visurilor. Izvorul nesecat al cunoştinţelor, curiozităţilor, legendelor. Bagheta fermecată care transformă urâtul în frumos, crează armonie şi speranţă. Calea spre lumină, adevăr şi iubire de nou. Trăim în cleştele euforiei şi ale rimei.
marți, 13 octombrie 2015
marți, 1 iunie 2010
Râsul tău subţire...şi cuvîntul "mamă"...
Olga Vrabie

Mîinile-ţi intinse vesel, fără teamă...
Rîsul tău subţire... şi cuvăntul ,,mamă,,...
O,să fim alături iarăşi ziua toată!
Să te iau de mină,să pornim cuminte,
Pe-o cărare verde,prin grădina mare.
Să-ţi arăt cum zboară păsările-n soare,
Să-ţi arăt cum rîde pajiştea fierbinte.
Peste haina-i albă,nouă,fără pată,
Cum şi-a pus beteala de albine merii!
Şi-am s-ascund departe ,ca să nu te sperii,
Inima-mi strivită şi nevindecată.
Cu obrajii rumeni şi cu frunze-n păr,
Ai s-adormi:atîta — mic, la mine-n poală.
O să vie pacea tristă şi domoală
Şi-am să stau în umbră florilor de măr.

Iar căpşorul galbăn, dat uşor pe spate,
Legănînd să-l razimi, lin, cu mîna-mi dreaptă
Şi atunci să stingă sara inteleaptă,
Cu aripa-i largă,dorurile-mi toate.
Nicuşor e mic
Şi are
Numai două buzunare
Şi-i deprins să ţina-n ele
Toate cele.

Ţine-n ele cutioare,
Pietricele, bumbi, mosoare,
hirtiuţe colorate,
Ba şi altele de toate,
De te miri cum le îndoapă -
Şi nu crapă...
Ce să vă mai spun de el?
Cred că n-ar strica
Defe,
Dacă Nicu ar avea
Încă un buzunărel:
C-are multe-n buzunare,
numai... o batistă n-are!
Zăpăcilă
Liviu Deleanu
Am un frate ciufulit
Şi grozav de zăpăcit:
Dimineaţa, cînd se scoală, pîn se-ncalţal,pîn se spală,
Pîn se-mbracă,pe-apucate,
Mai întîi şi întîi de toate
Se suceşte,
Se-nvîrteşte,
Toată casa răscoleşte
Şi-şi tot cată
Ba o gheată,
Ba cămaşa aruncată,
Ba săpunul,
Ba colţunul,
Că-şi găseşte numai unul,
Ba ştergarul,
Ba fularul,
Ba chear şi abecedarul...
Şi le cată înciudat
Şi sub masă,şi sub pat,
Şi-n dulap ,şi sub covoare,
Şi sub perne,şi-n sertare:
- Unde-s oare?
Unde?Unde?
De-aş şti unde,
I-aş răspunde,
Ca de-atîta zăpăceală
El iîtărzîie la şcoală.
Dar eu, iată,nu-s şcolar ,
Încă n-am abecedar,
Nici condei,nici călimară,
Dar în fiecare seară,
Cînd mă culc şi ceasul bate,
Îmi stîng lucrurile toate
Şi le pun pe-un scăunel
Lînga mine...nu ca el:
Unul hăisa şi altul ceala...
Mie-mi place rînduiala.
Şi în zori,cînd mă trezesc,
Nu mi-e greu să le găsesc.
"Cu firea ei cea arzătoare. Sosit-a vara înapoi..."
Vara
Duiliu Zam
firescuCu firea ei cea arzătoare
Sosit-a vara înapoi.
Toţi pomii sunt în sărbătoare,
În tei stă floare lângă floare...
E dulce vara pe la noi!
Şt. O. Iosif
Asfinţeşte. Printre ramuri
Aurinte-n foc de soare,
Tremură nenumărate
Mici fereşti strălucitoare.

Sub arţar, plecat, moşneagul
Şade cu lulea-n gură,
Pare că-i cioplită-n piatră
Luminoasa lui figură...
Joacă în văzduh ţânţarii;
Pe furiş, prin frunza rară,
Ca un zgomot de şopârle
Drăcuşorii se strecoară,
Ici şi colo doar s-arată
Printre crengile mişcate,
Şi, pitiţi, şoptesc în umbră,
Se ghiontesc, râd pe-nfundate...
Dând semnal întregei cete,Cel din urmă-n fund dispare...
Caută-i de-acu, băiete!
Mută stă grădina mare...
Tresărind păşeşte-n taină,
Doar prin foi adie vântul...
Stă şi-ascultă... Unde-s oare?
Nu se ştie ca pământul!
Moşule, tu ştii, pesemne,
Stai cu degetul la gură,
Şi, zâmbind şiret, ce dulce
Amintirile te fură...
Dar deodat s-aude-un ţipăt,
Şi din nalta bălărie
Sare o fetiţă blondă
Ca un fir de păpădie!

Geaba fuge nebuneşte
Ca să scare de ştrengar...
Din tufişuri, pretutindeni,
Alte capete răsar...
E un haz! Cu larmă mare,
Toţi, jucând, se strâng în drum,
Şi bunicul râde tare
Pipa scuturând de scrum...
luni, 17 mai 2010
Programul "Lecturile verii"
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Ecou din zare!

Paşte fericit!
Ecou din zare-n zare
de clopote străbate
E zi de sărbătoare, în codri , oraşe , sate…
Sub focul sfânt de soare, zâmbeşte orice floare,
Sub bold de cetini
E zi de sărbătoare,e sfânta zi de Paşti
Azi tot ce e sub soare „creştin” se şi cunoaşte!
Şi curg nenumărate şiraguri de creştini,
Spre vechile biserici, sunt veseli şi senini.
Iar clerici - în chilii slăvesc Mântuitorul
Şi-n repetate rânduri se-nchină în rugi poporul.
Apoi spre - altarul sacru ce taina îşi ascunde
Din contemplarea rugii, din suflet ce răspunde.
Cu inima deschisă, azi grijile - au lăsat
Şi cu credinţă adâncă…”Hristos a înviat”!!!
Pe la răscruci de uliţi, în orişicare sat
Cei credincioşi se – adună, cu rugi spre Împărat
Ciocnind în cinstea celui ce - a pătimit pe Cruce…
Frumoase ouă roşii, sub soare ce străluce!
Şi orişice fiinţă, din zori până-n serat
Şopteşte laolaltă: HRISTOS A ÎNVIAT!!!


