Daca dragoste nu e, nimic nu e!

Copiii au cele mai inocente răspunsuri şi definitii pentru lucrurile care-i înconjoara şi mai ales pentru sentimentele pe care le experimenteaza.

"Ziua Îndrăgostiţilor este o zi specială pentru mine, în această zi extrem de fermecătoare visul, dragostea explodează în raze prelungi şi straălucitoare. Îţi straăbate sufletul, îţi deschide poarta inimii, îţi luminează gândul cu un murmur unduios de amor. Azi, doar azi, lasă-mă să te iubesc. Să-ţi simt buzele dulci, răsuflarea caldă, ochii ce mă privesc ca două steluţe în noapte, inima cum pulsează în aşteptarea sentimentelor ca luna în sufletul cerului. Să simt cum pe corpul meu curg râuri de dragoste şi plăcere, izvorând din adâncul inimii tale. Să-ţi spun că eşti pentru mine vântul primăverii, trandafirul veşniciei, cartea pământului ce se deschide doar pentru sufletul meu, albine ce zboară din floare dragostei în floarea fericirii, lacrima coborâtă din ceruri pe ochiul meu frumos. Speranţa ce mă face să iubesc frumos şi mă face să-ţi dăruiesc zâmbetul inocent ce nu va pieri niciodată. Tu, eşti totul pentru mine : Aer, Apă şi Lumină, eşti sensul vieţii mele."

Tatiana Buzulan, 15 ani, clasa IX-a

"Te doresc aşa cum pământul doreşte razele soarelui să-l încălzească, să  renască la viaţă. Am nevoie de tine aşa cum planta are nevoie de apă să trăiască, aşa cum oamenii au nevoie de aer să respire, aşa cum păsările au nevoie să zboare să se simtă libere. Când îţi aud vocea simt fluturi în stomac, când te văd simt că renasc, când mă atingi simt că trăiesc, când mă săruţi simt că înfloresc. Te iubesc."

Răzvan Ţurcan, 13 ani, clasa VI-a

 

Am descoperit câteva răspunsuri date de copii pentru ce înseamna dragoste,  răspunsuri care m-au încantat, m-au înveselit iar unele m-au emoţionat şi m-au făcut să mă întreb care ar fi fost definiţia mea pentru dragoste la 7-9 ani.

„Când cineva te iubeşte, modul cum îţi spune numele este diferit. Ştii că numele tău este în siguranţă în gura persoanei care te iubeşte”

“Dragostea este când o fetiţă se dă cu parfum şi un baiat se dă cu colonie şi se miros unul pe celălalt

 “Dragostea este când mergi să mănânci şi cineva îţi dă din cartofii lui prajiţi, fără să-l faci să-ţi dea din ei”

“Dragostea te face să zâmbeşti când eşti obosit”

“Dragostea este când mama face cafeaua pentru tata, dar mai întâi bea ea o gura, să vadă dacă are gust bun”

Declarație de dragoste. Recomand!

„Eu sunt o fereastră deschisă! Pentru zborul viselor tale”…”Dar geamurile mi-au înghețat fără rost! în ierni de așteptare...”

“Mi-s gândurile păsări îngenuncheate-n zbor! Cu aripile frânte de cerurile grele,/Purtând spre împlinirea arcadelor de stele/întâiul pas învins al prăbușirii lor...”

“Te aștept pe insula mea albă,/ Vreau să-mi culc fruntea în palmele tale...”

“Tu ești seara cu ochii umezi/ de seninul stelelor/ ce tremură atât de dureros în mine/ când șoaptele mele/ ți se dăruie.../ Tu ești primăvara cu mâini înflorite/ răsfirând crengile de cais/ în fiecare fereastră/ a ochilor mei înfrigurați/ care te așteaptă.../Tu ești răsuflarea de foc/a macilor lui august/ ce-mi îngemănează furtunile/ cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea ta./ Tu ești un ochi deschis/ spre înturnericul sufletului meu/ sub plioapele căruia/ se zbat zborurile însângerate/ ale visurilor./ Tu ești poate însăși dragostea mea/ care crede numai în tine/ limpezindu-și apele/ în fântânile surâsului tău!...”

“Nu pleca/ Mai vreau să te privesc!/ Vreau să te culeg/ Șoaptă de șoaptă,/Lumină de lumină,/Tristețe de tristețe/ În ochii mei înălțați spre tine!/ Nu pleca!/ Mi-e sete de buzele tale însingurate/ Cu parfumuri/ De liliac alb/ Mi-e sete de privirile tale/ Ascunzând cerul în fiecare mângâiere/Cu care mă îmbrățișează.../Rămâi!”

Sursa: Declarație de dragoste / George Șovu – București: Editura Universitară, 2008

Spiridon Vangheli: „Copilul din suflet trebuie să trăiască veşnic!”

În literatură, din punctul de vedere al omului, s-a spus totul sau aproape totul. De-a lungul secolelor lumea e văzută şi interpretată cu ochiul şi cu mintea, de obicei, ale scriitorului împovărat de experienţa vieţii, de bărbatul cu autoritate de stăpân şi deţinător al adevărului absolut – nu rareori, din perspectiva unor distopii ce prevestesc raiul pe pământ.

În proza lui Vangheli lumea maturului, viziunea omului atoateştiutor este răsturnată şi rivalizată de perspectivele copilului descoperitor al „Ţării minunilor”. Ca nişte Columbi ai unor spaţii neexplorate, Radu, Guguţă sau Ciuboţel devin cercetătorii inocenţi ai unei lumi de poveste. Prozatorul e fascinat de noul punct de vedere, luând de mânuţă mai întâi pe băieţelul din coliba albastră, primul emul al lui Vangheli, care, ca orice românaş, e născut poet. Câtă prospeţime şi farmec emană aceste micropoeme:
„Rodica e nouă, nu demult am adus-o acasă. Am dat pe dânsa flori. Eu un braţ şi tata un braţ. Rodica e mică, dar poate să râdă singură. Are şi două urechi. Cu dânsele încălzeşte perna”, sau: „Rodico, ia ce-i bine! Când eu sunt lângă tine – şi tu eşti lângă mine!”, sau un alt poem într-un vers: „Iazul stă toată ziua în apă şi se scaldă”.

Înzestrat cu un har deosebit şi o sensibilitate rară, Domnia Sa ne-a dat cel mai frumos şi complex „mit al copilăriei”, pe care Mihai Cimpoi îl califica drept un mare mit al literaturii basarabene, un mit al paradisului pierdut. Copilul lui Spiridon Vangheli ca homo ludens, cum s-a observat, este „un om deplin”, el este candidul, ingenuul, e şi o expresie esenţializată a unui eticism ardent. Într-un univers al înstrăinării, copilul lui Vangheli nu e un abulic, chiar dacă se mişcă într-o lume virtuală, într-un spaţiu miraculos şi securizant, cu nume de poveste: Trei Iezi, Pitpalac, Cucuieţi etc.
E o mare taină cum Guguţă a „cucerit” Europa şi alte continente. Într-un interviu acordat unei reviste daneze, la întrebarea „Care e secretul că Guguţă a devenit atât de popular în lume?” scriitorul se destăinuia: „Guguţă nu-mi spune nici mie toate secretele sale. Mă bucur, desigur, că el vorbeşte astăzi peste 30 de limbi. Însă, vă rog să mă credeţi, dacă aş fi ştiut dinainte că el va apărea în America, va fi tălmăcit în Japonia – asta, se prea poate, m-ar fi încătuşat întrucâtva în lucru. Atunci nu mă gândeam ce interese au copiii de pe un continent şi care sunt problemele lor pe alt continent. Am scris, pur şi simplu, despre copilul care sălăşluia în sufletul meu. Drept că la Guguţă am lucrat ani de zile şi m-am deprins cu el într-atât, că mai apoi nu puteam ieşi de sub căciula sa. Când am scris Steaua lui Ciuboţel, abia atunci mi se pare că am ieşit din acel câmp de gravitate”.
Astăzi Guguţă şi Ciuboţel au câştigat o faimă fără precedent. Isprăvile lui Guguţă şi Steaua lui Ciuboţel sunt traduse în engleză, franceză, germană, rusă, ucraineană, cehă, slovacă, japoneză, chineză, armeană, letonă, maghiară, bielorusă, turcă, lituaniană, bulgară, finlandeză, estonă, arabă, georgiană, hindi, italiană ş.a. în tiraje de ordinul milioanelor. Anume prin Guguţă, afirma Grigore Vieru, obţinem cea mai strălucită izbândă a scrisului nostru pentru copii: „Guguţă e un Făt-Frumos al nostru. Ciuboţel, Grăia-Singur, Titirică… sunt, ca şi Guguţă, expresia copilăriei adevărate, nefalsificate literar, purtătoare a frumosului şi a libertăţii interioare… Iată de ce opera acestui mare scriitor pentru copii va fi mereu şi cu acelaşi interes citită şi de copii, şi de omul matur”. În cadrul activităţii organizate de bibliotecă copiii au organizat un poster despre viaţa şi opera lui Spiridon Vangheli.