„Eu sunt o fereastră deschisă!
Pentru zborul viselor tale”…”Dar geamurile mi-au înghețat
fără rost! în ierni de așteptare...”
“Mi-s gândurile păsări îngenuncheate-n zbor! Cu aripile
frânte de cerurile grele,/Purtând spre împlinirea arcadelor de stele/întâiul
pas învins al prăbușirii lor...”
“Te aștept pe insula mea albă,/ Vreau să-mi culc fruntea
în palmele tale...”
“Tu ești seara cu ochii umezi/ de seninul stelelor/
ce tremură atât de dureros în mine/ când șoaptele mele/ ți se dăruie.../ Tu
ești primăvara cu mâini înflorite/ răsfirând crengile de cais/ în fiecare
fereastră/ a ochilor mei înfrigurați/ care te așteaptă.../Tu ești răsuflarea de
foc/a macilor lui august/ ce-mi îngemănează furtunile/ cu tot atâtea răsărituri
pentru iubirea ta./ Tu ești un ochi deschis/ spre înturnericul sufletului meu/
sub plioapele căruia/ se zbat zborurile însângerate/ ale visurilor./ Tu ești
poate însăși dragostea mea/ care crede numai în tine/ limpezindu-și apele/ în
fântânile surâsului tău!...”
“Nu pleca/ Mai vreau să te privesc!/ Vreau să te
culeg/ Șoaptă de șoaptă,/Lumină de lumină,/Tristețe de tristețe/ În ochii mei
înălțați spre tine!/ Nu pleca!/ Mi-e sete de buzele tale însingurate/ Cu
parfumuri/ De liliac alb/ Mi-e sete de privirile tale/ Ascunzând cerul în
fiecare mângâiere/Cu care mă îmbrățișează.../Rămâi!”
Sursa: Declarație de dragoste
/ George Șovu – București: Editura Universitară, 2008
