Duminica iertării: nici o supărare la inimă

     

      

     Astăzi este Duminica iertării şi împăcării, ziua ce precede întrarea în Postului Mare. Această zi este împodobită cu frumoase tradiţii şi obiceiuri pe care creştinii ortodocşi le respectă pentru a avea un post uşor, cu împliniri care să înfrîneze puterea păcatului. În această zi rudele, prietenii şi vecinii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii pentru eventualele greşeli pentru a întra cu sufletul curat în Post. Tradiţia spune că persoanele care se consideră vinovate, de o greşeală din trecut, şi îşi doresc să se împace cu cineva cu care s-au certat, îi aduce acesteia, ca semn al reconcilierii şi a dorinţei de a fi iertat: prăjituri, cozonaci, nuci şi fructe. Tot în acestă duminică tinerii căsătoriţi îi vizitează pe naşii de cununie şi le urează sănătate şi post uşor.

     Un ritual vechi este Baterea halviţei. La acest ritual vesel participă copiii şi adolescenţii. Gazda leagă o bucată de alviţă cu o sfoară şi o plimbă în faţa tinerilor organizaţi pe echipe de câte doi. Participanţii la ritual au mâinile legate la spate şi încearcă să prindă bucata de halviţă cu gura, un lucru foarte dificil.

     Altă tradiţie este Vergelul sau refenelele: după asfinţitul soarelui se organizează un program satiric: un schimb de replici şi de strigături satirice (refenele) între fetele „bătrâne” şi feciorii „tomnatici” care au rămas necăsătoriţi.

     O tradiţie deosebită este „îmblânzirea soacrelor”: nurorile prepară plăcinte cu brânză dulce şi cu stafide pe care le dăruiesc soacrelor, sperând ca în timpul Postului relaţiile lor să rămână „dulci”.

     De secole există o tradiţie primită cu bucurie de copiii din familiile sărmane. Credincioşii le oferă acestor copii şapte sticle cu lapte, care simbolizează cele şapte săptămâni de post. Tradiţia spune că acest ritual atrage sporul în familia credincioşilor generoşi.

     În unele localităţi s-a mai păstrat o veche datină a focurilor purificatoare: ăe înserat se aprind focuri pe dealurile satului. Această tradiţie semnifică purificarea atmosferei în localitatea respectivă prin alungarea forşţelor răului şi prinperpetuarea renaşterii la viaţă.

                                                                     

                                                                                 "Iertarea este începutul iubirii"

Iarnă, bine ai venit!

Atmosfera sărbătorilor de iarnă aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l întîlnim pe Moş Craciun. Luna decembrie nu este doar prima lună de iarnă ci şi luna în care sărbătorile şi buna dispoziţie trebuie să se regăsească în fiecare casă. În fiecare an, chiar dacă întâmpinam frigul cu dificultate, iarna geroasă aduce după sine mai multe sărbători şi tradiţii care ne fac viaţa mult mai uşoară.

Împodobirea bradului 

Bradul deţine rolul principal în această perioadă. Împodobitul acestuia este cel mai îndrăgit obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de întreaga familie), bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că Moş Crăciun nu vine în casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru că este mereu verde, chiar şi când afară e zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor de iarnă! Bradul de azi, în fiecare casă are o semnificaţie aparte, fie ca-i verde sau alb, artificial sau natural. Cît despre împodobit, fiecare cu stilul său, casnic, stilizat sau excentric.

Biblioteca Maria Drăgan a creat cei mai originali brăduţi handmade.

Să trăieşti, 

Să ne creşti 

Ca-n poveşti, 

O, brad frumos!

Sunt nişte brăduţi cu stropi de nea şi stropi de veselie, dar mai ales cu picături din sufletele noastre...

Vă dorim ca Moş Crăciun să vă găsească sănătoşi şi bucuroşi în sînul familiei.

Azi tot pămîntul cîntă-n lung şi-n lat: 

"E paştele - Hristos a înviat!"

Cea mai importantă zi pentru toată lumea noastră creştină este ziua Învierii Mîntuitorului, ziua cea mai curată a bucuriei, ziua care a adus cele mai dulci mîngîieri în lume, ziua în care s-a săvîrşit cea mai mare minune, ziua pe care a facut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.

Fiecare Ţară are modalităţi şi tradiţii de sărbătorire a Paştelui:

În Anglia, Paştele este cea mai importantă sărbătoare a anului, cînd se trimit mai multe felicitări decit de Anul Nou. Nu este casă unde să nu existe ouă vopsite, deoarece ele sunt simbolul renaşterii. 

În SUA, există tradiţia de peste 100  de ani, ca în a doua zi de Paşte, fix la ora 10 dimineaţa, în grădina de la Casa Albă din Washington să se "rostogolească ouăle". Este o competiţie a copiilor, care se întrec "să ruleze" cu podul palmei un ou de Paşte. Cine ajunge primul la linia de sosire cu oul întreg, este cîştigător şi primeşte drept premiu, un ou din lemn cu autografele preşedintelui SUA şi soţiei sale. 

În Rusia, duminica Paştelui este sărbătorită în mod festiv... la cimitir. Se mănîncă tradiţional - Kulitci (o pîine cu fructe şi condimente), şi Paşa - o prăjitură cu multe ouă. Şi se ciocnesc ouă roşii, spunîndu-se: "Christos Woskres !" (Christos a înviat), la care se răsăunde: "Woistinu woskres !" (Adevărat c-a înviat). Chiar dacă are loc în cimitir, sărbătoarea este considerată "a vieţii", a "învierii", nu a morţii.

    Tradiţia ouălor vopsite şi simbolul lor

Folclorul conservă mai multe legende creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plîngă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lîngă cruce şi acestea s-au înroşit de la sîngele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzînd că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faţă: „De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am facut si eu astăzi”.

 Culoarea roşie cu care le vopsesc creştinii la Paşti, reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar şi sîngele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mîntuirea lumii. 

Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinităţii primordiale şi se face după reguli precise: persoana mai în varstă ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mînă de partener, în timp ce rosteşte cunoscuta formulă “Hristos a înviat”, la care se răspunde “Adevărat a înviat”. Ţăranii noştri au obiceiul ca, în dimineaţa din duminica Paştelui, să-şi spele faţa cu apă nouă sau apă neîncepută în care pun un ou roşu, avînd credinţa că astfel vor fi tot anul frumoşi şi sănătoşi ca un ou roşu. După consumarea ouălor, cojile roşii sunt păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezîndu-se astfel că pămîntul va da rod bun. În tradiţia populară de la noi, oul roşu de Paşti ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare si spor. 

În ultimul rînd, dar nu cel mai lipsit de importanţă este tradiţia iepuraşului, care aduce ouă şi cadouri copiilor. Iepurele în Bizanţ era animalul care îl simboliza pe Hristos, mai este considerat un animal "lunar", iar data Paştelui este într-o legătură interdependentă cu Luna. Legătura dintre ou si iepure este că ambele sunt simbolul fertilităţii, deci al înnoirii şi perpetuării vieţii.

Încă una din tradiţiile Pastelui este focul tradiţional în noaptea Învierii. Este o preluare a tradiţiei păgîne, cînd, cu prilejul sărbătorilor primăverii, se aprindeau focuri enorme, simbolul Soarelui care învinge iarna,al luminii care domina întunericul, al vieţii care învinge moartea. În acelaşi timp avînd rol de purificare, de curăţire, de alungare a tuturor spiritelor malefice ale iernii şi de stimulare a fertilităţii.

Legenda Sfîntului Valentin

     În ultimii ani în ţara noastră prinde rădăcini o sărbătoare venită din ţările catolice, marcată pe 14 februarie - ziua Sfantului Valentin, considerat patronul tinerilor căsătoriţi, dar şi a tuturor îndrăgostiţilor. 

     Sărbătoarea Sf. Valentin are însă o istorie lungă și destul de încurcată, despre care pînă nu demult s-a vorbit și s-a scris puțin și diferit. Sărbătoarea își are originile într-o festivitate anuală a vechilor romani, precreștini, Lupercalia (din data de 15 februarie – din preajma primei luni de primăvară ‒ martie). Denumirea inițială a sărbătorii vine de la Lupercus – zeul protector al turmelor de oi și inamicul lupilor. Posibil prin analogie cu ziua lupilor aceasta devine la romani ‒ sărbătoarea tinerilor îndrăgostiți. Se încetăţenise tradiția ca în ajunul sărbătorii romane fetele să-și scrie pe bucățele de hîrtie numele. Acestea se puneau la un loc, iar flăcăii trăgeau la sorţi cîte o hîrtie. Fata a cărei bilet era tras era considerată logodnica flăcăului respectiv pe parcursul anului. Se crede, că în perioada trecerii la creștinism, Lupercalia a devenit sărbătoarea Sf. Valentin.

     Legenda romană despre Sf. Valentin are mai multe versiuni. Una din ele spune că în anul 269 d.Hr. din porunca împăratului roman Claudius Goticus (zis și Claudius cel Crud) – dușman aprig al creștinismului – trebuia să fie decapitat un flăcău cu numele Valentin, pentru credința sa neabătută în noua religie. Se zice, însă, că înainte de moarte flăcăul se îndrăgostise de fiica adoptivă a călăului, care era oarbă, dar nespus de frumoasă. Situația aceasta i-a salvat viața lui Valentin. El a fost miluit, apoi sanctificat. Data de 14 februarie 269, cînd flăcăul trebuia să moară și a fost iertat de pedeapsă, a devenit ziua Sf. Valentin și totodată sărbătoarea îndrăgostiților.
Altă versiune a legendei spune că un preot de la Roma, pe nume Valentin, creștea multe flori, pe care le dăruia copiilor și tinerilor îndrăgostiți. Scopul principal al preotului era de a boteza cît mai mulţi copii și tineri şi de a-i converti la creștinism. Preotul Valentin devenise simbolul îndrăgostiților, dînsul era simpatizat de întreaga populație a Romei. Împăratul roman Claudius, văzînd în preotul Valentin un mare dușman al credinței oficiale, precreștine, l-a întemnițat. Copiii și tinerii îndrăgostiți aruncau buchete de flori și bilete cu urări de bine în celula întemnițatului. La 14 februarie 269 el a fost martirizat, apoi sanctificat, devenind patronul acelora care se iubesc. O altă versiune a unei legende romane spune, că Valentin era preot. Romanii îl iubeau mult și veneau la el. Pe vremea lui Claudius cel Crud războaiele nu încetau și oamenii nu mai vroiau să se ducă la armată, să-și lase familiile. Atunci Claudius a ordonat ca nici o căsătorie să nu fie celebrată și toate logodnele să fie anulate. Legenda spune, că o mare parte dintre ei nu au mai suportat durerea și au murit. Preotul Valentin a fost tare întristat de ordinul împăratului, considerînd că nici un om nu are dreptul, nici măcar Claudius, să le interzică căsătoria acelora care se iubesc. Atunci Valentin a decis să cunune pe ascuns cuplurile de îndrăgostiţi. Claudius, însă, a aflat despre ce se întîmplă și plin de furie a poruncit soldaților să-l arunce la închisoare. Aici, Valentin s-a ofilit asemenea unei flori, care nu poate rezista mult timp fără lumină. În cele din urmă Valentin a murit și prietenii lui devotați l-au îngropat în biserica Sfîntului Praxedes. Acest loc există la Roma și în zilele noastre. 
Istoria spune că prima sărbătoare a zilei îndrăgostiților datează din secolul al XV-lea. Tînărul duce de Orleans a fost capturat în timpul bătăliei de la Agincourt, în anul 1415 și ținut prizonier în Turnul Londrei mulți ani. De aici i-a scris soției sale sute de poeme, adevărate scrisori de dragoste, numite valentine. De atunci s-a încetăţenit obiceiul de a trimite răvașe de dragoste persoanei iubite cu ocazia zilei de 14 februarie. 

     Pentru persoana iubită nu există un simbol mai important decît cel al inimii. A-i dărui cuiva inima ta înseamnă a-ți dărui întreaga ființă, pentru că inima este centrul existenței noastre. Inima constituie simbolul celui mai nobil și mai profund sentiment uman: iubirea. De-a lungul secolelor, ea a inspirat milioane de oameni și i-a determinat să se ridice deasupra condiției lor umane. Așa că inima, străpunsă de săgeata lui Cupidon, a devenit cel mai frumos dintre simbolurile zilei de 14 februarie.
     Există credința, potrivit căreia în astfel de zile romantice, porumbelul își găsește perechea. De aceea şi porumbelul a devenit unul dintre simbolurile zilei îndrăgostiților, reprezentînd totodată puritatea, blîndețea și supunerea. Aceste păsări nu pot trăi fără perechea sa și la scurt timp ele mor la rîndul lor, astfel porumbeii sînt consideraţi mesagerii dragostei.
   
  Ziua Sfîntului Valentin este unul dintre cele mai romantice sărbători. Aceasta ne dă încă un motiv să avem grijă de omul drag inimii. Iar dacă nu aţi găsit încă persoana potrivită, există o mare probabilitate că anume în acestă zi veţi întîlni jumătatea.

Sfintele Sărbători de Paşte!

Paştele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine care memorează evenimentul  fundamental al creştinism,ului. Învierea lui Isus Hristos considerat Fiul lui Dumnezeu ăn religiile creştine ăn a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data de început a Paştelui marcheauă începutul anului ecleziastic creştin.

        Cele mai răspândit obicei creştin de Paşte este vopsirea de ouă roşii a căror prezenţă este obligatorie pe masa de Paşti, deşi în prezent se vopsesc ouă şi de alte culori (verzi, albastre, galbene etc.). În folclorul românesc există mai multe legende creştine, care explică de ce se înroşesc ouă de Paşte şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea au fost înroşite de sângele care picură din rănile lui Isus. Cu ocazia sărbătorilor Pascale gospodinele prepară şi alte mâncăruri tradiţionale: pască, cozonac, miel...

        După cum ştim ouăle de Paşte făcute cu propriile mâini sînt un talisman foarte puternic pentru familie, dar şi un cadou minunat. De aceea, noi, cu participanţii clubului „Creativ” ne-am propus să facem cele mai originale cadouri celor dragi, în cea mai importantă sărbătoare a anului, adică de Paşte.

Ziua îndrăgostiţilor

Legenda Sfântului Valentin
Odată era un împărat roman al cărui nume era Claudiu al II-lea। El era un luptător îndârjit și a avut multe războaie। El a vrut o armată puternică dar majoritatea bărbaților romani nu doreau să meargă în luptă। Împăratul s-a gândit că, in locul luptei, bărbații preferau să stea acasă cu soțiile și copiii lor। In consecinta, Claudiu a decis ca niciunul dintre soldații din Roma să nu se mai poată căsători. Împăratul s-a gândit că această lege îi va face pe bărbați să meargă la război și să lupte ca niște adevărați soldați.
Valentin, care era un preot crestin, credea că dreptul oamenilor de a sa căsători era dat de Dumnezeu iar Claudiu nu avea dreptul sa-l interzica. El a căsătorit în secret cupluri, cununiile fiind facute în locuri secrete, pentru a nu putea fi gasit de împărat.
Intr-un final, Claudiu l-a găsit si l-a arestat. Lui Claudiu i-a plăcut personalitatea lui Valentin, considerand că este un om tânăr și înțelept. L-a încurajat să renunțe la creștinism și să devină un soldat roman. Cand Valentin a refuzat, a fost întemnițat și condamnat la moarte. Până în ziua execuției, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi și le-a semnat scriind "Adu-ți aminte de Valentin al tău."
Valentin a fost probabil executat pe 14 februarie în anul 269 sau 270। Nu se cunosc toate detaliile legate de viata sfantului Valentin si nu se știe dacă legenda are o baza istorica reala।

Cum se sărbătoreşte Ziua Îndrăgostiţilor în diferite ţări
Valentine's Day este Ziua Îndrăgostiților în tradiția occidentală, care se sărbatorește pe data de 14 februarie.
Ziua comemorează pe Sf. Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiților galezi. În Franța o țară tradițional catolică, Valentine's Day este cunoscut simplu drept Sfantul Valentin si este sarbatorita ca în restul țărilor occidentale. În Danemarca și Norvegia 14 februarie este cunoscut ca Valentinsdag. Nu este sărbătorită pe o scară largă, dar mulți oameni își fac timp pentru a îl petrece într-un mod romantic cu partenerul de viață sau trimit o felicitare unei iubiri secrete.
În Suedia este numită ziua tuturor inimilor . Nu este o sărbătoare oficială. În Slovenia un proverb spune că Sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, așa că pe 14 februarie plantele și florile încep să crească. Ziua îndrăgostiților a fost sărbatorită ca ziua în care încep lucrările în vii și pe câmpuri. Este de asemenea spus ca păsările se căsătoresc în această zi. Cu siguranță, numai de curând este sărbătorită ca Ziua iubirii. Ziua iubirii este tradițional 12 martie, ziua Sf Gregor.
În România, sărbătoarea tradițională pentru iubiți este Dragobete care este sărbătorit pe 24 februarie. Este numit după un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Etimologic, o parte din numele de Dragobete poate fi găsit și în cuvântul romanesc dragoste.
România a început să sărbătorească și Valentine's day, deși deja avea prin Dragobete o sărbătoare tradițională. Aceasta a dus la un val de critici din partea mai multor grupuri, persoane reputate, instituții. Organizația naționalisă Noua Dreaptă condamnă sărbătorirea Valentine's day în România ca fiind o activitate superficială, comercialistă, un kitsch importat din Occident.
În Orientul Mijlociu și Africa
În Turcia, Valentine's day este numai Sfantul Gregor care se traduce în Ziua Inimilor Dragi/Dulci În cultura persană (Iran) S este o zi dedicată iubirii și are loc pe 29B în calendarul solar jalali. Dată corespunzătoare calendarului gregorian este 17 februarie. S se sărbătorește în Marele Imperiu Persan deja din sec 20 i.e.n. În Egipt este o altă zi a iubirii pe data de noi 4, numită ziua iubirii egiptene.
Pe continentele americane
În Brazilia, ziua înămoraților sau ziua iubitului/iubitei este sărbătorită pe 12 iunie, când cuplurile își dau cadouri cum ar fi: ciocolată, felicitări și de obicei un buchet de flori. Aceasta a fost aleasă ca ziua înainte de Sfântul Anton, cunoscut aici ca sfântul căsătoriei, când multe femei singure realizează ritualuri populare pentru a găsi un soț bun sau iubit.
În Columbia, Ziua iubirii și a prieteniei este sărbătorită în a treia vinere și sâmbătă din septembrie, datorită scopurilor comerciale. În această țară, prietenul secret este o tradiție foarte populară, care presupune desemnarea fiecărui participant un destinatar a unui cadou secret (asemănător tradiției de Crăciun Moș Crăciun Secret) În Mexic, ziua iubirii și prieteniei este sărbătorită asemănător ca în Columbia dar pică in altă dată.
În Orientul Îndepărtat
Datorită unui efort de marketing concentrat, Valentine's Day a apărut și în Japonia și Coreea ca o zi în care mai mult femeile și mai puțin bărbații dăruiesc bomboane, ciocolată și flori. A devenit ca o obligație ca multe femei să dăruiască ciocolată tuturor colegilor bărbați. În Japonia este cunoscut ca giri-choko, de la cuvintele giri – obligație și choko – ciocolată. Aceasta contrastează cu honmei-choko, ciocolata dată persoanei iubite. Prietenii (mai ales fetele) pot schimba intre ele in tomo-choko…tomo-prieten. Prin efort de marketing susținut, o zi reciprocă, Ziua albă a apărut. Pe 14 martie bărbații sunt așteptați să întoarcă favorul celor care le-au dat ciocolate de Ziua Îndragostiților. La început cadoul de retur trebuia să fie o bezea sau cioco albă, de unde si numele de Ziua albă. Însă acum lenjeria a devenit un cadou foarte comun. În cultura chineză, există un omolog al Zilei Îndrăgostiților numită Ziua Saptelor, potrivit legendei Ciobanului si Tesatoarei Menajera care s-au găsit în Rai în ziua a șaptea a lunei a șaptea a calendarului lunar.
Sursa: wikipedia.org