11 curiozităţi despre biblioteci

1. În Egiptul Antic toate corăbiile care întrau în portul oraşului Alexandria aveau obligaţiunea de a preda cărţile în bibliotecă pentru a face o copie. Originalul rămânea în bibliotecă, iar copia se întorcea proprietarului.
2. În SUA bibliotecile sunt mai numeroase decât McDonald's-urile.
3.  Există biblioteci, unde poţi invita un om în calitate de carte vie pentru a-i asculta povestirile. În lume sunt 150 de astfel de biblioteci.
4. În unele oraşe germane există biblioteci publice “de artă”, unde contra plăţii de cinci euro puteţi “împrumuta” tablouri şi sculpturi la domiciliu pentru a le admira în propria casă timp de câteva luni.
5. Dacă publicaţi o carte în Norvegia, guvernul cumpără 1000 de exemplare a cărţii pentru a le repartiza în bibliotecile ţării.
6. Comform cărţii Guinness, recordul de furturi aparţine furturilor din bibliotecile publice.
7. Haskell este o bibliotecă construită la graniţa dintre SUA şi Canada. Ieşirea din bibliotecă pe partea opusă cere în continuare înregistrarea la vamă.
8. Universitatea din Harvard are în colecţia sa cărţi cu coperte din piele de om.
9. Autorii plătesc de fiecare dată bibliotecilor engleze sau irlandeze pentru plasarea cărţilor sale în bibliotecă.
10. Beinecke – biblioteca de cărţi şi manuscrise rare a universităţii din Yale nu are ferestre, deoarece pereţii sunt construiţi din marmură semitransparentă.
11. În Norvegia puteţi returna cartea bibliotecii în orice punct al ţării, indiferent de unde a fost împrumutată.

Monumentul lui Ştefan Cel Mare şi Sfînt – simbol de bază al statului moldovenesc

Monumentul lui Ştefan Cel Mare şi Sfînt, din Grădina Plublică Ştefan Cel Mare şi Sfînt, orientat spre str. Mitropolit Bănulesu-Bodoni, respectiv Piaţa Marii Adunări Naţionale. A fost dezvelit la 29.04.1928 cu ocazia aniversării a zecea a hotărîrii Sfatului Ţării privind unirea Basarabiei cu România. Creaţie a sculptorului Alexandru Plămădeală, arhitect – E. Bernardazzi. Este o operă sobră, impozantă, ce se evidenţiază prin unitate compoziţională, prin tratarea monolită a formelor, chipul domnului Moldovei fiind surprins într-o poziţie ce-l caracterizează reuşit ca apărător al ţării si al creştinătăţii. Asamblat la intersecţie de străzi cu piaţa centrală a oraşului, la intrare în vechiul parc, statuia, împreună cu grilajul decorativ, cu poarta şi cu elementele decorative de amenajare, formează un complex monumental unitar, constituind un adevărat simbol al municipiului. Vitregiile prin care a trecut monumentul sunt descriese in Hronicul lui – nişte plăci din bronz, montate pe pilonii porţii din spatele statuii, cu următorul text:

 „29 aprilie 1928 – îmălţat prin osârdia fiilor Basarabiei. 28 iunie 1940 – evacuat la vaslui. Soclul rămas la Chişinău – demolat. 25 august 1942 – readus la Chişinău. Postat ăn faţa Arcului de triumf. 20 august 1944 – evacuat la Craiova. 1945 – reinstalat la Chişinău. Crucea, spada, soclul, inscripţiile – schimbate şi denaturate. 1972 – strămutat cu 18 m spre uitare – în adîncul parcului. Dar în anii ce au urmat, Basarabenii cu numele lui Ştefan Cel Mare au repurtat trei victorii sfinte – Limba de stat, Grafie latina(31 august 1989), Drapel tricolor(27 aprilie 1990), Suveranitate (23 iunie 1990) – întru îmtregirea neamului în cuget şi simţire; ASTĂZI – 31 august 1990 – reaşeyat pe locul iniţial, restabilite inscripţiile autentice. Soclul – durat din aceeaşi piatră aleasă din stâncă de meşterii din cosăuţi”.

După ce am facut cunoştinţă cu istoria Monumentului Ştefan Cel Mare, împreună cu participanţii,  ne-am orientat cum şi unde e amplasat monumentul, utilizînd Harta Oraşului Chişinău.

Chişinău : enciclopedie / Chişinău : Museum, 1997. - 569 p.; p. 326-237 

Dewey. Pisoiul din biblioteca unui mic oraş cucereşte lumea

Autor: Vicky Myron în colaborare cu Bret Witter

Titlu original:  Dewey: The Small-Town Library Cat Who Touched the World

Limba originală: engleza

Traducător: Ines Hristea

Editura: Humanitas Fiction

Anul apariţiei: 2012

   Patruzeci de săptămâni în fruntea listei de bestselleruri a ziarului New York Times. Carte tradusă în peste treizeci de limbi si vândută în peste un milion de exemplare. În curs de ecranizare, cu Meryl Streep în rolul lui Vicki Myron.

      Prin câte suferinţe poate trece un animal de companie? Ce impact poate să aibă asupra comunităţii? Câte vieţi poate să influenţeze? Cum a fost posibil ca un nefericit  pisoi abandonat să devină faimos, să transforme o mică bibliotecă în centru lumii şi atracţie pentru turişti, iar un mic oraş provincial din America să devină cunoscut în toată lumea?

    Cartea nu este doar despre un pisoi, este despre oraşul Spencer, statul Yowa, care este foarte frumos, probabil – cu lanurile nemărginite de porumb, cu oamenii  Dar, citind cartea, înţelegi că nimeni niciodată nu ar fi aflat despre existenţa acestui mic orăşel dacă nu exista pisoiul Dewey, numit după sistemul decimal de clasificare în biblioteci, aruncat în cutia de recuperare a cărţilor în una din cele mai geroase nopţi de iarnă. Este găsit în dimineaţa următoare de directoarea bibliotecii, Vicky Myron, pe care o cucereşte imediat. El le va readuce speranţa, entuziasmul şi prietenia locuitorilor.

    Şi nu era cel mai talentat sau inteligent pisoi din lume. Şi nu cânta la chitară, la harpă sau la pian. Era un simplu pisoi: vesel şi curios, înţelegător şi iubitor, înţelept şi cu suflet mare. Oare nu aceleaşi cuvinte le putem folosi la descrierea oricărui animăluţ ce ne aparţine? Desigur. Noi îi iubim şi este suficient.

     Dewey era iubit. Nu doar de directoarea bibliotecii, nu doar de toţi lucrătorii, utilizatorii, dar şi de persoanele ce au părăsit oraşul, de locuitorii întregii ţări şi nu numai… Însuşi existenţa lui Dewey a unit o mulţime de oameni absolut necunoscuţi, chiar şi gândul la pisoi trezea zâmbetul, nostalgia, amintirea despre clipele fericite ale vieţii.

     O carte uluitoare. Scrisă de o femeie cu o viaţă foarte complicată, trecută prin grele încercări, boli, intervenţii chirurgicale, moartea tragică a fraţilor. Pe parcursul cărţii vedem schimbările care au avut loc în oraş, în bibliotecă şi nu doar…

     Cartea nu se citeşte dintr-o răsuflare şi nu oferă doar bună dispoziţie. Dar este despre o  minune – despre un motan, care nu făcea nimic deosebit,  el pur şi simplu trăia într-o bibliotecă şi de la sine a devenit simbolul întregului oraş,o mică celebritate pentru care oamenii călătoresc multe mii de kilometri pentru a petrece câteva clipe cu el... Dewey a fost subiec pentru articole de ziar, DVD-uri şi documentare de televiziune, informaţia despre el fiind publicată nu doar în reviste din toate colţurile lumii, dar şi din Asia şi Europa. Dewey a rămas simbolul oraşului şi după moartea lui, despre care su anunţat peste 270 de ziare americane, printre care numărându-se şi New York Times şi USA Today.

Citate din carte:

        "Nu aveam televizor , aşa că stăteam de vorbă unii cu alţii."

         "Asemenea majorităţii oamenilor, credeam că a fi bibliotecar înseamnă să ştampilezi data de predare pe spatele cărţilor."

        "Pisoiul era sursa noastră de inspiraţie, prietenul nostru, exemplul nostru de supravieţuitor. Era unul dintre noi. Şi, în acelaşi timp, era al nostru."

Vă invit la lectură!