IN LIMBA TA

        În limba ta

În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge.
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi.
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta ţi-e dor de mama.
Şi vinul e mai vin.
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur.
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta.
Cu-al tău pământ.
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.
            Grigore Vieru

Drumul spre şcoala!

        Fiecare se pregăteşte de şcoală în felul său. Unul îşi lustruieşte pantofii de-şi vede până şi obrajii rumeni în luciul lor. Altul alege un buchet de flori, încât se pierde cu tot cu ghiozdan printre petalele multicolor. Al treilea îşi face o cărare în păr de nu i-o mai strică nici o boare de vânt, oricât de tare ar sufla.

        Dar grija ce mare a lui Onuţ era alta. Nu-i dădea pace nici să doarmă liniştit, dar nici să se joace. Acesta era drumul spre şcoală. Şoseaua se aşternea de la colţ, netedă ca râul îngheţat, iar până acolo era o postată de drum de ţară, colbăit şi hopuros. Acum, nu-i vorbă, merge Onuţ pe dânsul că nu-i mare boier. Şi de alergat aleargă ca şi pe şosea, încât rar cine îl întrece. Dar băiatul se gândeşte că o să vină toamna, pornesc pe neprins de veste să cearnă ploile ciobăneşti şi drumul acesta până la colţ o să fie tot un noroi şi o să-i facă lui Onuţ o mie de rele. O să-şi murdărească ghetele şi o să lase urme de glod pe podea, în clasă. Iar urmele, ştiut lucru, asta-i notă scăzută la curăţenie.

Dar voi, dragii noştri cititori, cum vă pregătiţi de şcoală?

Recomand: "Vornicel la nunta badei", de Victor DUMBRĂVEANU, pentru cei ce n-au reuşit să devoreze cartea.

Spunea mama...!

......
Intâi începu a vorbi Domniţa cu un glăsuşor de păsărică:
- Duduie Lizuca, aşa-i că-ţi plac sfaturile şi poveştile?
- A, da, răspunse copila, învăluită de o căldură plăcută. Spunea mama că fără poveşti viaţa omului ar fi tristă şi sarbădă.

Citind Dumbrava Minunată de Mihail Sadoveanu mi-a plăcut mult dialogul dat. As vrea ca toate mamele din lume să creadă astfel!