Ghiocelul - cea  dintîi floare care ne zîmbeşte după iarna posomorîtă

Primăvara l-aduce în dar, 

An de an ca pe un star,

 Iar drăguţul clopoţel 

Se numeşte GHIOCEL.

Legenda Ghiocelului

Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, fiecare creaţie a Sa a beneficiat de culoare. Deoarece zăpada este pretutindeni, a lăsat-o să-şi caute singură culoarea. Prima dată s-a rugat de iarbă să-i dea din verdele ei frumos, însă a fost refuzată. Apoi a luat la rând toate florile pământului, cerând un strop de culoare, de la trandafirul roşu, de la viorea, râvnind chiar la galbenul florii-soarelui, dar niciuna nu a vrut. Tristă şi amărâtă, zăpada şi-a povestit necazul ghiocelului. Înduioşat de soarta zăpezii, acesta i-a spus că va împărţi bucuros cu ea albul său dacă va dori.

Omătul a primit cu bucurie darul ghiocelului. De atunci, zăpada poartă veşmântul alb şi, drept recunoştinţă, îl lasă să-şi facă apariţia primăvara din mantia sa friguroasă.

Despre ghiocel se spune că simbolizează speranța, prietenia, inocența, puritatea, alinarea și smerenia și multe persoane cred că este de bun augur să cultive în propriile grădini aceste flori albe.

Deși au un aspect fragil, ghioceii știu să se apere foarte bine. Bulbii lor sunt otrăvitori, motiv pentru care niciun rozător nu se încumetă să-i mănânce

Minunatele plante primăvăratice au câte două sau trei frunze lungi şi subţiri de culoare verde, iar florile albe ce apar din bulb emană o mireasmă de prospeţime. Când albul iernii (zăpada) este înlocuit cu albul primăverii (ghiocelul) simţim parcă bucuria reînvierii naturii, chiar dacă până la apariţia celorlalte plante mai trece o perioadă.

Se spune ca ghioceii s-au nascut din mila Domnului pentru copiii sarmani alungati de acasa in plina iarna. Acesti copii mureau de frig, iar Dumnezeu ii transforma in flori tocmai pentru a putea rezista frigului iernii.

Ghioceii sunt de la inceputul lumii, de cand Eva plangea ca a fost alungata din gradina Edenului. Fiind iarna pe pamant, lacrimile sale s-au transformat in flori. Ghioceii sunt primele flori de pe pamant.Flori ale inocentei, ghioceii transmit ceea ce reprezinta: sanatate si prosperitate, puterea de a trece peste obstacolele vietii.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - 178 ani de la nastere
"În lume talentul nu înseamnă nimic fără caracter " 

Născut: 26 februarie 1838, Raionul Hotin, Ucraina

Decedat:  25 august 1907, Câmpina, România

A fost un scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.

Fiu al boierului Alexandru Hâjdău şi al Elisabetei Dauksza, familie de învăţaţi; tatăl şi bunicul erau cărturari poligloţi, care au scris despre folclorul şi istoria românilor, ceea ce are o mare influenţă asupra viitorului savant.

Se căsătoreşte în anul 1865 cu o româncă ardeleancă, Iulia Faliciu, care-i dăruieşte peste patru ani un copil, pe Iulia.

Copilul s-a dovedit curând a fi un geniu. Ştia să scrie şi să citească de la vârsta de trei ani, la opt ani vorbea deja mai multe limbi: franceza, germana, engleza. La 11 ani îşi susţine examenele la liceul „Sf. Sava”, iar în 1886, la numai 17 ani, îşi ia bacalaureatul la Sorbona. Nu-şi mai poate continua studiile pentru că s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi s-a stins din viaţă înainte de a împlini 19 ani (1888). Impactul asupra lui Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost imens, toată perioada ce a urmat acestui trist eveniment a fost influenţată negativ, ducându-l spre un continuu declin ştiinţific, moral, comportamental, psihic.

Face primele clase în Polonia, la Viniţa, Rovo şi Cameniţa, liceul la Chişinău, dreptul la Universitatea din Harkov, Polonia (1852-1856), unde îşi aprofundează cunoştinţele de istorie şi filologie. Cunoaşte mai multe limbi: rusa, poloneza, germana, engleza, franceza.

După o scurtă perioadă petrecută în armata rusă, în 1857 dezertează şi trece în Moldova, unde este numit judecător la Cahul (1858); după ce este destituit revine în Iaşi, devenind profesor de istorie, geografie şi statistică la Şcoala Reală, precum şi custodele Bibliotecii Universităţii din Iaşi (1859-1862).

Activitatea sa publicistică, constă în colaborarea cu numeroase publicaţii, multe dintre el constituite şi conduse de către el: „România” (1858-1859), „Foaia de storiă română” (1859), „Foiţa de istorie şi literatură” (1860), „Lumina” (1862-1863), în Iaşi, unde predomină lucrările cu profil istoric şi filologic. La Bucureşti editează revistele satirice: „Aghiuţă” (1863), „Satyrul” (1866), istorico-literare: „Traian” (1869-1870), „Columna lui Traian” (1870-1877, 1882-1883), „Revista nouă” (1887), conduce „Foaia societăţii "Românismul"” (1870-1871), „Revista literară şi ştiinţifică” (1876) şi colaborează la „Buciumul”, „Familia”, „Sentinela Română”, „Românul”, „Perseverenţa”, „Ghimpele” ş. a.

Cea mai mare parte a activităţii sale a consacrat-o istoriei şi filologiei. Ca istoric se remarcă, mai ales, prin: Istoria critică a românilor (1873-1875), rămasă însă neterminată, bine primită, mai ales că demontează afirmaţiile contestatarilor autohtoniei românilor la nord de Dunăre, pentru care este premiat. Alte lucrări sunt monografia  Ioan Vodă cel Cumplit (1865), Arhiva istorică română (1865-1867), în trei tomuri, ce cuprinde documente istorice, filologice şi din literatura naţională şi străină, multe dintre ele inedite. Lucrările filologice mai importante sunt Cuvente den Bătrâni (1878-1881) unde „pătrunderea şi erudiţia lui Hasdeu se pun în evidenţă aici în modul cel mai splendid” (filologul german Schuchard) şi Etymologicum Magnum Romaniae(1886-1898), proiect grandios, nefinalizat însă din cauza morţii sale.

În dramaturgie, operele sale cele mai importante sunt drama Răzvan şi Vidra (pusă în scenă pe 10 februarie 1867 la Teatrul Naţional din Bucureşti) şi comedia Trei crai de la Răsărit; în literatură se remarcă prin nuvela Duduca Mamuca (1863) asupra căreia va interveni după scandalul generat, schimbându-i conţinutul şi titlul, care devine Micuţa (1863).

Director al Arhivelor Statului (1876-1901), publică masiv documente referitoare la istoria naţională. Recunoscându-i meritele, Academia Română îl primeşte în rândurile sale în anul 1877.

În politică a cochetat cu Partidul Naţional Liberal, pe listele cărora a fost ales deputat (1867). Sprijină înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza şi aducerea prinţului străin, apoi, pentru o perioadă, este antidinastic, revenind însă, după un timp, la sentimente monarhiste.

Prin lucrările sale ştiinţifice, Bogdan Petriceicu Hasdeu creează un stil erudit, enciclopedist şi, mai ales, deschide gustul pentru sinteze culturale, generând o tradiţie în cultura românească, continuata de Nicolae Iorga, George Călinescu, Mircea Eliade. Rămâne deschizător de drumuri în filologie, folcloristică, istorie, aşezând cercetarea acestor domenii într-un cadru care nu se va schimba multa vreme.

Dragobetele - sărbătoarea tinereţii 

şi a iubirii!

Dragobetele este o sărbătoare celebrată de români pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată în popor echivalentul sărbătorii Valentine's Day (ziua Sfântului Valentin), sărbătoare a iubirii.

Dragobetele are rădăcini foarte vechi, fiind sărbătorit chiar de pe timpul dacilor, după cum se precizează în volumul Tradiții și obiceiuri românești, coordonat de editura Flacăra. Pentru daci, Dragobetele era o divinitate asemenea lui Cupidon al romanilor și Eros, al vechilor greci. Dragobetele, numit și Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic, aduce iubirea în casă și în suflet. 

Oamenii de la țară își mai aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor și băieților care, în ziua lui Dragobete, se primeneau în haine curate, de sărbătoare și porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste.

 Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine  pe băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici și celebra zicală  „Dragobetele sărută fetele!”

Flăcăii, strânși în cete și fetele obișnuiau ca, în ziua de Dragobete, să își cresteze brațul, în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, respectiv surori de cruce. Fiecare tânăr avea grijă ca ziua de Dragobete să nu îl prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg parcursul anului, până la următorea zi de Dragobete. 

Dragobete

de Cezarina Adamescu

Dragobetele voinic

 Fură fete pe colnic.

Fură şi le prinde-n horă

Şi le joacă-aşa, vreo oră.

Ba şi două, măi băiete,

Că-i frumos, şi-i Dragobete.

Dar şi fetele îl plac

Îl sărută fiindcă-i dac;

Fără bai, c-aşa e datul

Darul lui e sărutatul,

Strânsul de mijloc subţire

Că li-e tuturora mire.

Fetele roşesc un pic

Dar le trece, nu-i nimic.

Dragobete-ndrăgostit

Pe meleag blagoslovit

"Dragostea nu are nevoie de cuvinte, însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste"

 Ionuţ Caragea

Sfârşit de iarnă

Vezi iarna se sfârşeşte

Dar chiar şi în amiază,

Zăpada tot sclipeşte 

Şi gerul nu-ncetează. 

Pe străzi bine-mbrăcaţi 

De frig cam toţi dansează, 

Sub gard doi cai legaţi

De ger încet nechează.

Copiii stau la vatră, 

Pustiu este prin curţi  

Nici câinii nu mai latră 

Parcă şi ei sunt muţi.

Doar soarele zâmbeşte 

Prin raze sclipitoare 

Şi-ncet el ne vesteşte 

Că iarna-ncet dispare.

Autor - Anatolie Cărbune

Expoziţie virtuală "Ne jucăm şi învăţăm"

 Educaţia prin joc este, de fapt, cea mai eficientă şi plăcută metodă prin care cei mici învaţă: ei nu realizează că este vorba de o joacă serioasă, care nu le oferă doar clipe frumoase, ci sunt şi ocazii de a învăţa şi consolida lucruri noi. Joaca este materia preferată a oricărui copil!

Joaca este cea mai veche formă prin care omul a descoperit, a înţeles şi şi-a însuşit cunoştinţe noi. Profitînd de acest lucru, ar trebui să ne educăm copiii printr-o permanentă joacă, însă una cu reguli clare, stabilite de la bun început. Copilul nu înţelege scopul educaţiei şi de ce noi, părinţii, suntem atît de dornici ca ei să aibă realizări, însă prin joacă reuşesc lucrurile pe care noi ni le dorim, într-un mod distractiv pentru ei.

Colecţia 100 activităţi distractive în 4 volume.

 "Ne jucăm şi îmvăţăm" 

Toate 4 volume din colecţie le găsiţi la Biblioteca Maria Drăgan.

Un nume curat - iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborăt în pământ.

 Grigore Vieru

A plecat grăbit Vieru

Să-mpletească stele-n cer:

Din ele face Cuvântul

Şi-l trimite-apoi cu gândul

Să ajungă cât pământul

Să ne fie Giuvaier...

                         Dumitru Râpanu

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953.

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .

La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971.

În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”:Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirilePutna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:

"Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul."

În anul 1974 scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca,Iași.

În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

Pe 16 ianuarie 2009 Vieru a suferit un grav accident de circulație. A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an.

Acolo unde este dragoste, este viaţă

       Dragostea este cel mai profund sentiment ce menţine viaţa pe Pământ. 

           Fie că suntem la început de relaţie, fie că avem ani buni de când suntem împreună, mereu trebuie să-i spunem jumătăţii noastre cât de mult o iubim. 

Putem să-i aducem în dar o poezie de dragoste.

....şi nu uitaţi de Te IUBESC!

Elizabeth Browning

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.
Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.
Şi te iubesc cu zilnica iubire,
În paşnic fel, în zori, pe scăpătate -
Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate,
Curat, aşa cum fugi de linguşire.
Şi te iubesc cu patimă avută
În vechi dureri şi cu credinţa care
Părea, cu sfinţi copilăreşti, pierdută.
Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaţa mea! - şi Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte şi mai tare.

Expoziţie virtuală "Miracolul alimentelor asupra sănătăţii tale"

Pentru a ne menţine într-o formă fizică şi intelectuală de invidiat trebuie să avem un regim alimentar corect. 

Vă propunem câteva cărţi care vă pot ajuta să vă formaţi un stil de viaţă sănătos:

Mănânc sănătos şi rămân tânăr / Michel Montignac. - Bucureşti: Litera Internaţională, 2010
Susţinut de argumente ştiinţifice, autorul ne arată ce alimente asigură un un aport optim de vitamine şi minerale şi cum ne putem întări sistemul  imunitar şi preveni cancerul, prin intermediul unei alimentaţii sănătoase şi variate. Astfel, renunţând la tratamentele medicale escesivee, vom putea preveni, dar şi ameliora problemele de sănătate care apar odată cu vârsta.

Uleiul de măsline: un aliment esenţial pentru sănătatea ta  / Michel Montignac. - Bucureşti: Litera Internaţional, 2010
Pomenit în Biblie, uleiul de măsline a fost unul dintre alimentele esenţiale pentru multe civilizaţii antice. Mai mult, strămoşii noştri îi cunoşteau şi virtuţile medicinale. Numeroasele studii ştiinţifice din ultimele decenii au readus uleiul de măsline în prim-plan, acesta ajungând să fie considerat un aliment  prin excelenţă sănătos cu un rol de prevenire a multor boli şi chiar de combatere a efectelor de îmbătrânire.

Ghidul alimentelor sănătoase / Michael Van Straten. - bucureşti: Litera Internaţional, 2008
Autorul, specialis în remedii naturale,  vă ajută nu doar să vă simţiţi mai bine, ci chiar să eliminaţi unele probleme de sănătate prin cunoaşterea detaliată a efectelor pozitive pe care le poate avea nutriţia.

Ciocolata: un aliment esenţial pentru sănătatea ta / Michel Montignac. - Bucureşti: Litera Internaţional, 2010
Descoperiţi cât de sănătoasă poate fi ciocolata şi de ce nu ar trebui să lipsească din nici un regim alimentar echilibrat.

Alimentaţia omului sănătos şi a omului bolnav (pentru cele mai diverse cazuri de boală) / Georgeta Vasilachi, Ana Vasilachi. - C.: Arc, 2008
Volumul prezintă o gamă largă de reţete, tehnologia de pregătire a mâncărurilor dietice, precum şi meniul pentru 7 zile. Cartea vă poate ajuta să vă trataţi şi să vă bucuraţi din plin de viaţă. 

Vinul: un aliment esenţial pentru sănătatea ta / Michel Montignac. - Bucureşti: Litera Internaţional, 2010
Pe baza unor studii ştiinţifice de ultima oră, autorul demonstrează că vinul are numeroase vitruţi terapeutice. Printre acestea se numără scăderea riscului unor boli cardiovasculare, dar şi o serie de efecte pozitive în plan digestiv şi antiinfecţios. Mai mult: combate stresul, încetineşte îmbătrânirea şi este capabil să frâneze evoluţia cancerului sau a maladiei Alzheiemr.

Miracolul terapeutic al plantelor condimentare / Eugenia Manea-Cernei, Nina Ciocârlan. - Chişinău: S. n., 2013 (F.E.-P."Tipografia Centrală")
Cartea se adresează tuturor specialiştilor în domeniu, tuturor persoanelor interesate să-şi păstreze sănătatea şi frumuseţea cu mijloace naturaliste simple şi necostitoare.

Toate cărţile pot fi împrumutate. 

Vă invităm la lectură!