"Cu firea ei cea arzătoare. Sosit-a vara înapoi..."

E vară, e soare, e cald... E sărbătoare în sufletele noastre, e sărbătoare pentru copii — Vacanţa, mult aşteptata Vacanţă, e sărbătoare pentru bunei arşi de dorul de nepoţi. Ne cântă păsările de zor, au roşit copacii, ne indeamnă soarele la joc...E vară!!!

Vara
Duiliu Zamfirescu
Cu firea ei cea arzătoare
Sosit-a vara înapoi.
Toţi pomii sunt în sărbătoare,
În tei stă floare lângă floare...
E dulce vara pe la noi!

Vară
Şt. O. Iosif
Asfinţeşte. Printre ramuri
Aurinte-n foc de soare,
Tremură nenumărate
Mici fereşti strălucitoare.

Sub arţar, plecat, moşneagul
Şade cu lulea-n gură,
Pare că-i cioplită-n piatră
Luminoasa lui figură...

Joacă în văzduh ţânţarii;
Pe furiş, prin frunza rară,
Ca un zgomot de şopârle
Drăcuşorii se strecoară,

Ici şi colo doar s-arată
Printre crengile mişcate,
Şi, pitiţi, şoptesc în umbră,
Se ghiontesc, râd pe-nfundate...

Dând semnal întregei cete,
Cel din urmă-n fund dispare...
Caută-i de-acu, băiete!
Mută stă grădina mare...

Tresărind păşeşte-n taină,
Doar prin foi adie vântul...
Stă şi-ascultă... Unde-s oare?
Nu se ştie ca pământul!

Moşule, tu ştii, pesemne,
Stai cu degetul la gură,
Şi, zâmbind şiret, ce dulce
Amintirile te fură...

Dar deodat s-aude-un ţipăt,
Şi din nalta bălărie
Sare o fetiţă blondă
Ca un fir de păpădie!

Geaba fuge nebuneşte
Ca să scare de ştrengar...
Din tufişuri, pretutindeni,
Alte capete răsar...

E un haz! Cu larmă mare,
Toţi, jucând, se strâng în drum,
Şi bunicul râde tare
Pipa scuturând de scrum...

E vară...