"Onuţ nu mai avea răbdare să vină la şcoala aia şi să-şi
ia de-o grijă. În fiecare zi, când părinţii se duceau la lucru, băiatul scotea
din dulap hăinuţele noi, lua geanta şi se pornea la şcoală. Deschidea toate
uşile, începând din casa cea mare şi până la verandă, se plimba cu geanta în
mână. Repeta drumul de la întâi septembrie."
Fragment din cartea "Vornicel la nunta badei" Victor Dumbrăveanu
Priveam acum dimineaţă la picii frumoşi care mergeau de mînuţă cu mama lor. Incercam să-i depistez pe cei ce merg pentru prima oară la şcoală. Şi nu după fizic, ci după ochişorii aprinşi. Nu ştiu, unii de incertitudine, alţii de frică de nou, dar toţi cu nerăbdare. Sunt siguri ca şi ei, ca şi Onuţ, au incercat cel puţin imaginar să parcurgă drumul ce le deschide calea spre cunoaştere, spre orizonturi noi, ţinuţi de mâna de speranţă şi cu ochii spre viitor pe măsura sufletului lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu